Încă în plin război de reîntregire națională, la începutul anului 1919, Ministerul de Război, printr-un Ordin către companiile de jandarmi, dispunea o cooperare a jandarmilor cu preoții tuturor localităților, în vederea mobilizării întregii suflări a așezămintelor românești, pentru „strângerea și îngroparea osemintelor celor căzuți în luptă, oseminte ce zăceau neîngropate”. Această inițiativă, în acord și cu prevederile internaționale, se materializează în 1919 prin crearea Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, care avea drept scop „identificarea eroilor căzuți în luptă și îngrijirea mormintelor acestora”. Aceeași grijă era acordată și celor neidentificați, după înhumarea osemintelor, pe mormântul fiecăruia fiind ridicată câte o cruce ce purta înscrisul „Un erou mort pentru Țară”. La 23 august 1920, prin promulgarea de către regele Ferdinand a „Legii pentru cinstirea memoriei eroilor căzuți”, se lua și inițiativa ridicării în Capitală a unui Cenotaf al eroilor, care să cuprindă într-o „Carte de Aur” numele tuturor acelora care s-au jertfit pentru gloria străbună. Aceeași lege stabilea ca „Ziua Eroilor”, sărbătoarea anuală de cinstire a memoriei eroilor, să fie celebrată în toată țara de „Înălțarea Domnului”. Însă, după adoptarea în unele țări europene participante la Primul Război Mondial a ideii „Eroului Necunoscut”, în 1923 se renunța și în România la proiectul Cenotafului, hotărându-se ca, de „Ziua Eroilor” (17 ianuarie 1923), în București să fie înmormântate „de veci”, cu onorurile cuvenite (funeralii naționale), rămășițele pământești ale unui „Erou Necunoscut”, care să simbolizeze astfel „sacrificiul tuturor celor ce-au căzut pentru Țară”. După lungi deliberări, se alege ca loc de depunere a sicriului „Ostașului Necunoscut” terasa din fața Muzeului Militar Național, din Parcul Carol I, în partea de miazăzi a Bucureștiului, situat în frumoasa și liniștita grădină ce fusese amenajată după 40 de ani de domnie a regelui Carol I. În acest scop, Ministerul de Război dădea publicității, la 11 mai 1923, o broșură care cuprindea în întregime programul ceremoniei ce avea să se desfășoare cu prilejul reînhumării „Eroului Necunoscut”, funeraliile fiind stabilite în perioada 11-17 mai 1923.
Trecuseră șapte ani de la începerea războiului și, conform Sfintei Tradiții creștine, era posibil să fie deshumate osemintele unor eroi. Pentru alegerea „Ostașului Necunoscut” aveau să se facă pregătiri preliminarii. Începând din 11 mai, prin grija Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, erau ridicate rămășițele pământești ale câte unuia dintre ostașii necunoscuți de pe câmpurile de luptă de la Mărășești, Mărăști, Oituz, Târgu-Ocna, Jiu, Prahova, București, Dobrogea, Ardeal și Basarabia, alegându-se dintre cei îngropați în morminte individuale anonime. Desemnarea acestora s-a făcut de către un delegat al Societății „Mormintele Eroilor Căzuți în Război”, iar pentru Frontul Mărășești – Târgu-Ocna, alegerea s-a făcut de directorul acestei societăți. După exhumare, osemintele au fost așezate în sicrie de stejar și căptușite cu tablă de zinc, toate având „același model și mărime”, respectându-se ceremonialul militar și religios. A urmat, apoi, transportarea sicrielor în vagoane speciale, la Mărășești, mic orășel din județul Putna (azi Vrancea), dar cu deosebită rezonanță în istoria primei mari conflagrații mondiale, încât, în ziua de 13 mai, toate erau depuse în biserica din localitate, ce purta hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Ceremonia desemnării „Eroului Necunoscut” a avut loc la 14 mai 1923, în biserica frumos îmbrăcată de sărbătoare, pe un mare catafalc înconjurat de imense coroane de flori, în fața altarului, unde erau așezate cele 10 sicrie, pe două rânduri, iar după săvârșirea slujbei religioase, în cadrul unui impunător ceremonial militar religios, elevul Liceului Militar „D.A. Sturdza”, din Craiova, Amilcar Săndulescu, orfan de război, ținut de mână de ministrul de război, general Gheorghe Mărdărescu, a ales dintre cele 10 sicrie pe cel de-al patrulea din primul rând, rostind simbolic: „Acesta este tatăl meu!”.
Pe data de 15 mai 1923, „Eroul Necunoscut” a fost adus la București și depus pentru pelerinaj la biserica „Mihai Vodă”, până pe data de 17 mai. În ziua de 17 mai 1923, în prezența familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare și a unui numeros public, în Parcul Carol a avut loc ceremonia reînhumării „Eroului Necunoscut”. S-a oficiat serviciul divin, iar la miezul zilei sirena Arsenalului Armatei și clopotele bisericilor vesteau coborârea în lăcașul de veci a „Ostașului Necunoscut”. Timp de două minute, orice activitate publică a fost întreruptă. Mormântul „Eroului Necunoscut”, operă a sculptorului Emil Wilhelm Beckera, a fost acoperit cu o lespede din piatră, decorată cu sculpturi florale. Pe lespede s-a dăltuit următorul epitaf: „Aici doarme fericit întru Domnul Ostașul Necunoscut, săvârșit din viață în jertfa pentru unitatea neamului românesc. Pe oasele lui odihnește pământul României întregite. 1916-1919”.
În timpul regimului comunist, în noaptea de 22 spre 23 decembrie 1958, monumentul funerar al „Eroului Necunoscut” a fost demontat și strămutat, în mare taină, la Mausoleul din Mărășești. Abia după 1989, la insistențele Ministerului Apărării Naționale, ale Asociației Naționale a Veteranilor de Război și ale unor partide politice, Guvernul României a aprobat readucerea în Capitală a sicriului cu osemintele „Ostașului Necunoscut”. În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, „Eroul Necunoscut” a fost exhumat și adus la București. Ceremonialul militar și religios de readucere a Eroului Necunoscut în București s-a desfășurat în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Armatei. Astfel, pe 25 octombrie 1991, cu un maiestuos cortegiu, „Eroul Necunoscut” a părăsit plaiurile vrâncene, poposind, ca și în 1923, în orașele importante de pe traseu: Focșani, Râmnicu Sărat, Buzău, Mizil. În seara aceleiași zile a ajuns la Ploiești, unde a fost depus în Catedrala eroilor prahoveni pentru o noapte. Ziua următoare, pe 26 octombrie 1991, cortegiul s-a deplasat spre București, ajungând în jurul prânzului în Parcul Carol. Ceremonia de înhumare a „Eroului Necunoscut” s-a desfășurat în prezența președintelui României, a numeroase oficialități românești și străine, a unui numeros public, în acest fel înfăptuindu-se o importantă reparație istorică, un măreț act de demnitate națională. Pentru că în anul 1991 sicriul „Eroului Necunoscut” – deși readus în Parcul „Carol” – nu a fost amplasat chiar pe locul care îi fusese destinat inițial, prin grija Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, acest lucru a fost remediat în anul 2006. Mai întâi, la 24 noiembrie osemintele „Eroului Necunoscut”, după exhumare, au fost strânse într-un sac de pânză și, apoi, așezate într-un nou sicriu, respectând tradițiile creștin-ortodoxe.
A doua zi, pe 25 noiembrie, în cadrul unui ceremonial militar și religios a fost înhumat în mormântul în care-și aflase locul de veci în anul 1923, situat, în prezent, pe esplanada din fața „Memorialului Eroilor Neamului”.
Prin toate acestea, Mormântul „Eroului Necunoscut” rămâne, pe mai departe, un însemnat loc de pelerinaj pentru numeroși turiști români și străini, precum și locul central unde se desfășoară importante ceremonii de Ziua Eroilor, Ziua Armatei, Ziua Națională a României. De altfel, el este și locul unde înalții oficiali străini își afirmă respectul pentru eroii poporului și națiunii române.
Timpul trece implacabil, noi cu toții trecem, dar faptele de eroism ale înaintașilor noști rămân și, poate, adevăratul spirit al Neamului Românesc va ieși din nou la suprafață, luminându-ne pe NOI și ȚARA asta, în aceste vremuri de cumpănă.
Lt. col. (r.) Gheorghe BUŞE, A.N.C.E. „R.M.” Gorj
