În continuarea celor publicate în „Gorjeanul” din 25 februarie 2013, în legătură cu „Cercetaşii României”, presa de acum o sută de ani menţiona că „s-a distribuit pe la toate şcoalele noastre secundare, licee şi gimnazii, o broşură cu titlul „Cercetaşii”. Broşura aceasta, însoţită de interesante reproduceri fotografice, nu a fost în vânzare şi de aceea sunt mulţi , cari nu au avut de unde să o cunoască.
Pentru a face să se răspândească şi mai mult nobilele idei pe care autorul, d. Gabriel Giurgea le-a exprimat în broşură o vom reproduce în întregime împreună cu gravurile ei. Am cerut în această privinţă autorizarea autorului. Ne trebuie energie, ne trebuiesc viitori cetăţeni capabili şi „Cercetaşii” cei mici de azi, sunt speranţa României de mâine, cum spune autorul în dedicaţia sa…” (Ziarul Ştiinţelor Populare şi al Călătoriilor, februarie 1914, pag. 220, fondator Luigi Cazzavillan).
Codul sau statutul cercetaşilor români a fost inspirat de „CODUL ECLERORILOR FRANCEZI” . Respectivele prevederi sunt foarte generoase şi de permanentă actualitate, pentru viitorul oricărei ţări. Iată „CODUL CERCETAŞILOR ROMÂNIEI”:
„1.- Cuvântul cercetaşului e sacru. Pentru el onoarea e mai presus de toate, chiar mai presus decât propria-i viaţă.
2.- Cercetaşul ştie să se supună. El îşi dă seama că disciplina e o necesitate de interes general.
3.- El e om de iniţiativă.
4.- El, în toate împrejurările, îşi asumă răspunderea actelor sale.
5.- El e curtenitor şi leal faţă de toţi.
6.- El îşi priveşte camarazii ca pe nişte fraţi, fără a face deosebire de clasă socială.
7.- El e generos şi brav, gata oricând a sări în ajutorul celor slabi, chiar cu riscul vieţii sale.
8.- El îndeplineşte în fiecare zi o faptă bună, oricât ar fi ea de modestă.
9.- Cercetaşului îi sunt dragi animalele şi le apără împotriva celor care le atacă cu cruzime.
10.- Cercetaşul e întotdeauna vesel, entuziast şi vede lucrurile în bine.”
11.- El e păstrător şi respectuos faţă de bunurile altuia.
12.- El se respectă şi se îngrijeşte neîncetat de propria-i demnitate”.
După cum aţi putut observa fotografia celor doi copii de trupă, cercetaşi, – George şi Mihail Cristescu – , aceştia erau îmbrăcaţi în uniformă de cercetaşi. Costumul unui cercetaşi de la acea vreme seamănă cu acel al unui cow-boy. Pălăria moale kaki, bastonul lung de un metru optzeci, şi basma la gât, îi sunt absolut indispensabile din chiar prima zi, pentru a putea fi recunoscut. Fiecare cercetaş era dator să mai poarte pe partea din faţă a pălăriei un însemn de metal, care reprezintă un arc întins cu o săgeată gata de a fi trasă. Acest însemn simbolizează sufletul, veşnic îndreptat spre un ideal de putere şi de bărbăţie. Însemnul mai cuprindea şi lozinca „Drept înainte”, care îndemna la hotărâre, cinste şi a fi om de caracter. Probabil, de aici s-a împrumutat ulterior, deviza pionierilor „Tot înainte !”. Însemnul se acorda odată cu prestarea următorului jurământ: „Făgăduiesc pe onoare, de a mă purta în toate împrejurările ca un om conştient de îndatoririle sale, leal şi generos; de a-mi iubi ţara şi de a o sluji cu încredere în timp de pace ca şi în război; de a mă supune codului cercetaşului”.
Despre examenele şi promovarea în clasele superioare de cercetaşi, vom vorbi cu alt prilej.
Jurist, Ion M Ungureanu – Ţicleni
