Cercetările pentru diagnostic arheologic, desfășurate în lunile noiembrie-decembrie 2014, în perimetrul de construcție a variantelor de ocolire a municipiului Târgu Jiu (VI)

337

La km 7 + 350 (varianta Est), în sondajul S/32, în profilul sudic, spre vest, se observă un strat de pământ negru, inconsistent, cu fragmente ceramice (posibil strat de cultură), ce indică o posibilă locuire umană străveche. Menționăm că acest sondaj a fost realizat la limita vestică de expropriere. Stratul cu materiale arheologice, indică prezența unei așezări care se întinde dincolo de limita vestică a zonei afectate de proiectul de construire a centurii.
La km 7 + 140 (varianta Est), în sondajul S/35, au fost descoperite foarte puține fragmente ceramice ce datează din Epoca bronzului. Ele sunt rulate într-un strat aluvionar și provin, probabil, din așezarea de la km 7 + 075 (Situl nr. 2).
La km 6 + 750 (varianta Est), în sondajul S/38 au fost descoperite fragmente ceramice ce datează din Epoca bronzului, lipsite însă de un context clar. Celelalte sondaje aflate în apropiere nu au pus în evidență existența altor vestigii. În plus, zona este mai joasă, mlăștinoasă, aflată în apropierea unui pârâu ce se varsă în valea Amaradiei Mici.
1La km 4 + 900 și 4 + 950 (varianta de Vest), în sondajele S/203 și S/204 (cartierul Slobozia) au fost descoperite mici fragmente ceramice, lipsite de context clar, care datează din Epoca bronzului. Sondajele au fost realizate de o parte și de alta a unui pârâu, azi regularizat și colmatat. Stratul în care apar materialele arheologice este unul nisipos, aluvionar, purtat de vechiul curs de apă. În plus, întreg peisajul este modificat de intervențiile antropice din ultimile decenii ale secolului al XX-lea.
Cu excepția zonelor menționate mai sus, în toate celelalte sondajele de diagnostic nu au pus în evidență existența unor descoperiri arheologice.
Nu putem încheia, fără a prezenta câteva elemente de cronologie relativă și absolută. Așa cum menționam mai sus, materialul ceramic descoperit la conturarea complexelor și în straturile de cultură este unul destul de fragmentar și în marea sa majoritate, atipic. Puținele elemente tipice (decor incizat, proeminențe, alveole sub buză etc.), permit o ușoară nuanțare a descoperirilor de la Situl nr.1, acestea putând fi atribuite culturii Verbicioara, din bronzul mijlociu. Un fragment cu decor incizat, format din triunghiuri umplute cu linii în rețea, indică o datare pe parcursul fazei a III-a a acestei culturi. Nu același lucru se poate spune despre materialele descoperite în siturile 2 și 3, precum și cele din orizontul preistoric de locuire din situl 4. Aici ceramica atipică este majoritară, însă, după factură, pastă, degresant și modul de tratare a suprafețelor, ea poate fi atribuită epocii bronzului. În ceea ce privește situl nr. 6, încadrarea sa cronologică în perioada Laténe (sec. II – I a.Chr.)s-a făcut pe baza caracteristicilor specifice ceramicii dacice (factură, pastă, culoare,degresant, modul de tratare a suprafețelor, alături de alte elemente, precum butonii cilindrici, sau brâurile alveolate)
O altă secvență cronologică distinctă este cea oferită de cel de-al doilea orizont de locuire de la Situl nr 4. Pe baza ceramicii lucrată la roată rapidă, decorată cu benzi orizontale de linii incizate, la care se adaugă forma vaselor descoperite, această locuire datează din Evul mediu (sec. XI – XIII). Locuirea de aici este urmată, la scurtă vreme, de cea de la Situl nr.5, datat pe baza ceramicii (lucrată la roată rapidă), în Evul mediu clasic (sec. XIII – XIV).
2În concluzie, lucrările de diagnostic arheologic realizate pentru construirea viitorului obiectiv de investiție ”Varianta de ocolire a municipiului Târgu Jiu„, au condus la descoperirea celor șase situri arheologice, iar pe lângă acestea s-au mai descoperit alte șapte zone cu potențial arheologic ridicat. Cel mai probabil acestea reprezintă fie periferia unor locuiri străvechi, situate dincolo de traseul amprizei șoselei de centură, fie depuneri aluvionare antrenate de vechi cursuri de apă din zona unor situri amplasate în apropierea obiectivului de investiție.
Toate secțiunile unde s-au descoperit situri arheologice, au fost identificate și marcate prin coordonatele STEREO 70.
În realizarea diagnosticului arheologic, merită subliniată buna colaborare a echipei de arheologi (dr. Marinoiu Vasile din partea Muzeului Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu„ și dr. Sana Daniel, drd. Petcu Radu și drd. Colțeanu Petre de la firma Vanderlay Arheo din Hunedoara), cu beneficiarul lucrării, firma italiană S.C. Collini Lavori S.p.A. Trento, sucursala București. De aceea și în continuare este necesară o colaborare corectă, mai ales în viitoarele cercetări arheologice preventive ale siturilor descoperite în ampriza șoselei de centură, dar și în supravegherea arheologică ce trebuie realizată cu ocazia lucrărilor de decopertare de pe întreaga centură.
Prin prisma noutății descoperirilor celor șase situri, ele vor contribui la îmbogățirea topografiei arheologice a municipiului Târgu Jiu și a Repertoriului Arheologic Național. De asemenea, ele vin să îmbogățească zestrea arheologică a județului Gorj și să aducă noi contribuții la cunoașterea vieții materiale și spirituale a comunităților antice și medievale, favorizată în primul rând de resursele naturale oferite de mediul geografic.
Deși aceste situri vor fi afectate parțial de construcția tronsonului drumului de centură, totuși o mare suprafață din ele extinzându-se și în afara acestui perimetru, de aceea arheologii gorjeni nu au decât să continue aceste cercetări în zonele respective.

Bibliografie selectivă
Alexandrescu V. – Habitatul urban din zona Olteniei. Considerații geografice asupra structurii teritoriale, în revista Terra, anul XVI, nr.2, 1984.
Apetrei Cristian – Date și interpretări noi în legătură cu ansamblul rezidențial de la Polata- Gorj, Brăila, 2009, p. 125 -144.
Avram Romeo – Castrul roman de pământ de la Pleșa (Porceni), județul Gorj, în RMMN, 1, București, 1996, p. 13.
Benea Doina –Dacia sud-vestică în secolele III – IV, Timișoara, 1996.
Berciu Dumitru – Arheologia preistorică a Olteniei, în Arhivele Olteniei, nr. 101 – 103, Craiova, 1939.
Bolliac Cezar – Excursiune arheologică în România, București, 1869.
Bugă Dumitru – Orașele Piemontului Getic, București, 1971.
Bujor Espectatus – Șantierul arheologic Bumbești, raionul Târgu Jiu, regiunea Craiova, în MCA, nr. 5, București, 1958, p. 419 – 423.
Crișan Ioan Horațiu, Ceramica geto-dacică, București, 1971.
Calotoiu Gheorghe , Mocioi Ion, Marinoiu Vasile – Mărturii arheologice în Gorj, Târgu Jiu, 1987, p. 21 – 165.
Calotoiu Gh. – Descoperiri arheologice de epoca bronzului în Gorj, în revista ”Litua„, nr. 12, Târgu Jiu, 2009, p. 69 – 89.
Calotoiu Gh. – Prima epocă a fierului în nordul Olteniei, Târgu Jiu, 2001.
Crăciunescu Gabriel – Cultura Verbicioara în jumătatea vestică a Olteniei, Craiova, 2004.
Cronica Cercetărilor Arheologice din România – 1983 – 2013.
*** Geografia României, vol. I, II, IV, Ed. Academiei Române, București, 1983, 1984 și 1992.
Gheorghe Petre-Govora – O preistorie a nord-estului Olteniei, Râmnicu Vâlcea, 1995.
Marinoiu Vasile – Romanitatea în nordul Olteniei, Târgu Jiu, 2004.
Moisil Iuliu – Repertoriul de localitățile istorice, preistorice ș.a. din județul Gorj, în Arhivele Olteniei, Craiova, 1926, p. 125 -131.
Petolescu C. Constantin – Viața romană în județul Gorj, în revista Litua, nr.2, Târgu Jiu, 1982, p. 81 – 85.
Petolescu Carmen Maria – Repertoriul numismatic al județului Gorj, în Cercetări Numismatice, nr. 6, 1990, p. 35 – 75.
Petrescu-Dâmbovița Mihai – Depozitele de bronzuri din România, București, 1977.
*** Planul Local de Dezvoltare Durabilă a municipiului Târgu Jiu, Târgu Jiu, 2012.
Popilian Gheorghe – Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976.
Rădulescu Venera – Date arheologice referitoare la așezarea medievală de la Polata, municipiul Târgu Jiu, județul Gorj, în revista Cercetări Arheologice, nr. X, București, 1997, p. 250
Ștefulescu Alexandru – Gorjul istoric și pitoresc, Târgu Jiu, 1904.
Tocilescu Grigore, Pamfil Polonic – Săpături arheologice în Oltenia, mss. 5133 – 5139 și 5140 – 5141, Biblioteca Academiei Române.
Toropu Octavian – Romanitatea târzie și străromânii în Dacia traiană subcarpatică (secolele III – XI), Craiova, 1976.
Tudor Dumitru – Oltenia romană, ediția a IV-a, București, 1978.
Tufescu V. – Subcarpații și depresiunile marginale ale Transilvaniei, București, 1966.
Turdeanu Toșa Ana, Oltenia, geografie istorică în hărțile sec. al XVIII-lea, Craiova, 1975.
Vlădescu Cristian – Fortificațiile romane din Dacia Inferior, Craiova, 1986.
Dr. Marinoiu Vasile, dr. Sana Daniel, drd. Petcu Radu, drd. Colțeanu Petre

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here