Ceasuri de cumpănă în Sănătate

312

bunila (1)Clasificarea spitalelor din ţară şi introducerea lor în sistemul de finanţare după gradul de clasificare ar trebui să dea de gândit managerilor acestora, întrucât nu prea există premise de a trece de la categoriile inferioare către categoriile I şi III, acolo unde finanţarea va permite accelerarea reformei şi va creşte gradul de adresabilitate al unităţilor sanitare.

Salturile calitative din Sănătate au fost destul de vizibile în medicina de urgenţă, acolo unde manageri speciali, de tipul lui Raed Arafat, au conceput sisteme care să ne aducă aproape de lumea civilizată. Ani de zile, serviciile de ambulanţă au funcţionat cu autospeciale atât de vechi, încât personalul şi bolnavii puteau să şi cadă din ele. Asistenţii medicali erau consideraţi, sau mai bine zis desconsideraţi, întrucât trimiterea la salvare era sinonimă cu trimiterea soldaţilor în batalionul disciplinar. În patru-cinci ani, parcul auto a fost total înlocuit, autosanitarele moderne şi bine dotate au făcut necesară pregătirea personalului şi creşterea calităţii actului medical în sine. Acest lucru a fost posibil, pentru că la nivel ministerial s-au deschis posibilităţile de comunicare, iar specialiştii şi-au putut spune cuvântul. Pot spune că cele mai bune rezultate ale reformei sanitare nu trebuie contestate, chiar dacă nemulţumiri există de toate părţile. Am recepţionat o informaţie prin care rezultă că angajaţii inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă, inclusiv serviciile cu caracter medical ar putea fi reduse dacă ele funcţionează în cadrul Ministerului Apărării şi Internelor, acolo unde funcţionează de obicei serviciile SMURD. Aceste servicii nu trebuie lezate. Cel mult ar putea fi preluate de Ministerul Sănătăţii, chiar dacă ar trebui să coste într-un viitor apropiat, mă refer la eventuale coplăţi. Sistemul sanitar din România, garnisit cu multe spitale cu posibilităţi reduse era destinat unei populaţii active, numeroase. Angajaţii, din urmă cu 20 de ani, veneau să se interneze pentru orice banalitate, iar impresia aceea, a rămas valabilă şi azi. Este de neconceput ca sistemul să rămână nereformat, chiar dacă tributul pe care îl plătesc şi populaţia şi medicii este greu de suportat. Locul de vârf al cheltuielilor din Sănătate a fost luat de medicamente şi s-au încercat fel şi fel de artificii şi, de aici, au crescut şi costurile întreţinerii sănătăţii, dar şi eficienţa actului medical, întrucât s-a creat o psihoză prin care doar medicamentele foarte scumpe merită să fie cumpărate, fiind eficiente în tratarea bolii. Nu mă sfiesc să spun public că sunt la vârsta mea un bolnav cronic care primeşte reţete de la medicul de familie în baza scrisorilor medicale emise de medicii specialişti şi că mă încăpăţânez atât cât pot să folosesc produsele româneşti pentru că sunt (unele dintre ele) şi ieftine şi bune. Mentalitatea românului este dominată de snobism, pacientul pretinzându-i medicului numai medicaţia străină, dar desigur creşte costurile spitalizării şi îngreunează dezvoltarea corectă a reţelelor sanitare. Detensionarea crizei din Sănătate trebuie să se producă repede şi pentru aceasta medicii şi miniştrii responsabili de buget au obligaţia să găsească cele mai permisibile soluţii. Ingredientele sunt multe şi foarte importante.

Constantin Bunilă

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here