1. Soarele literaturii române contemporane
Încep acest dificil de redactat, reportaj, cu un citat din noul volum de poeme al lui Gabriel Chifu: „Dintr-un cuvânt aşternut pe hârtie răsare un fel de soare mic şi roşu. E real acest soare, se înalţă, îşi făureşte împrejur un cer şi un pământ, propriul univers”[Chifu,2024,53].
Sub protecţia acestui „soare al literaturii române contemporane” s-au ţinut manifestările incluse în cea de-a XXXXIV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” în oraşele Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, la Turburea şi la Mănăstirea Lainici.
Când scriu acest articol, cele patru zile trăite sub strălucirea „Stelei Arghezi” îmi par efigii pentru teritoriul unde poezia şi critica literară au conferit urbei de pe Jiul de Sus (şi a lui Constantin Brâncuşi – n.m.,IPB.) nobleţe, spiritualitate şi densitate culturală, consistenţă axiologică.
Vineri, 24 mai 2024, la sediul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, juriul, prezidat de Vasile Popovici, a lucrat intens, competent, drept şi cooperant ca să stabilească palmaresul Festivalului. Astfel scriitorii Gheorghe Grigurcu, Horia Gârbea, Cristian Pătrăşconiu, Vasile Spiridon, Mihai Firică, Nicolae Dragoş, Gabriel Chifu, Valentin Talpalaru, Spiridon Popescu, subsemnatul Ion Popescu-Brădiceni, Vasile Popovici (preşedinte), Dan Adrian Popescu (secretar juriu) au acordat următoarele premii: la secţiunea „Bilete de papagal”: Pătruţ Cămiu (III), Daniela Toma (II), Ionuţ Calotă (I); la secţiunea „Cuvinte potrivite” nu s-a acordat nici un premiu, textele fiind din păcate mediocre. Aici ţin, în calitate de membru al juriului, scriitor şi doctor în filologie, să precizez că azi tinerii scriu toţi aceeaşi maculatură inexpresivă, prozaică, fără elemente de stil, prozodie, tropi, figuri lirice, fără dicţiune, care să transmită emoţie, care să facă să-ţi vibreze sufletul care, vorba lui Aristotel, trebuie să te înfioare, să-ţi redescoperi sentimentele, de frumos, de bine, de catharsis, să-ţi retrezească în sinele şi eul tău tragicul, sublimul, esteticul etc.
La Secţiunea Opera Prima premiile au fost atribuite poetelor Aurora Popescu (pentru volumul „Când pământul se va învârti în jurul meu”[2]) şi Lidia Zadeh-Petrescu (pentru volumul „Consecinţe”[3]), cu diplomele şi felicitările cuvenite. Aurora Popescu a beneficiat de includerea în colecţia Cercul Literar de la Cluj/ poezie a Editurii Colorama, volumul fiind al 54-lea tipărit (coordonarea colecţiei e asigurată de Emilia Poenaru Moldovan). Ildiko Şerban îi consideră emisia lirică drept „pendulare de perpetuum mobile între solar şi teluric” şi „stabilizare punctuală la finalul fiecărui puseu liric şi alunecare într-o spirală ascendentă pe roata emoţiilor”. Gela Ena consideră că poezia Aurorei Popescu are cadenţa unui imn şi o eleganţă a rostirii inedită. Eu îi apreciez calitatea mesajului poetic, ştiinţa (de)construirii textelor, în ramă şi în rhémă încordate imploziv; deopotrivă îi subliniez „metafizicul sincopat”, dar şi tensiunea „sensului curbat” ori profunzimea „răspunsurilor sângerânde; în plus scot în evidenţă şi oximoronizarea discursului minimalist (vezi antiteza 
scaiete – femeia de catifea ori tandreţe – victimă). Lidia Zadeh Petrescu îşi scoate cartea de început de carieră la Eikon (Bucureşti). Autoarea e artistă plastică şi cultivă neopoeme oarecum tradiţionale, prozodice, (dis)cursive, cuminţi, cu metafore şi strofe, cu seducătoare comparaţii şi erupţii baudelaireene, oarecum din nefericire depăşite istoric, încremenite în secolul XX. Adrian Alui Gheorghe crede că a ei poezie e dinamică, frumoasă, colorată, vibratorie, descinsă poate din poezia lui Erich Kästner (cel care a pus cuvintele să-şi vorbească unul altuia cu o libertate care i-a lăsat muţi de uimire pe bieţii cititori).
În ceea ce mă priveşte, îi scot în relief capacitatea de a compune poeme lungi, cu accente ba surrealiste ba spovedanice, ba erotice vascular-secrete, ba „schizofrenice” ba povestice; poeta-pictoriţă pleacă de la ipoteză şi supoziţie ca să ajungă învingătoare în alegorii „sub lumi reflectoare”[3].
Scriitorului Dan Ionescu de la Craiova i s-a înmânat Premiul pentru arghezologie, iar poetului Marius Marian Şolea Premiul Opera Omnia Scriitori Gorjeni „Ion Cepoi” pentru integrala lui poetică reeditată într-o serie de autor la editura Vremea în 2024, despre care voi comenta în zilele următoare (eu posed deja vreo 7 titluri. Premiul Opera Omnia Scriitori Străini i s-a dat lui Vigdorovits Gyorgy (pseudonim: George Vigdor).
Primarul Dănuţ Birău, care a iniţiat concursul „Moştenirea Arghezi”, i-a premiat pe Dorondei Nicolae Bogdan, Lăudat Andreea Casiana, Vâlceanu Cristina Gabriela (pentru poezie şi, respectiv, eseu).
Tot Vineri, 24 mai 2024, la sediul CJCPCT Gorj, la ora 17, la sala „Florin Isuf”, s-a vernisat o expoziţie de grafică şi de ilustraţie de carte argheziană. Au cuvântat, elogiind arta veteranului artist şi poet al portretului ori peisajului frust-simbolic, Grigore Haidău, scriitorii Ion Mocioi, Valentin Talpalaru şi subsemnatul Ion Popescu-Brădiceni; dar cum Grigore Haidău a lansat şi „cărticica de seară” „Ce-ai cu mine, vântule?”, desenele la opera lui Tudor Arghezi pot schiţa în câteva tuşe imaginaritatea „scriiturii” pusă pe un cântar valoric alături de poeticitatea liricii argheziene. Sunt deci „traduse” în tablouri în peniţă „clasică” câteodată cu accente stampă japoneză ori chinezească (deci asiatică) textele „Bade Ioane”, „Lin”, „Mie”, „Niciodată toamna”, „Rada”, „Mâhniri”, „Păsăruică”, „Crucea veche”, „Ora târzie”, „Domniţă”, „Romanţă de mai”, „Târziu de toamnă”, „Năluca”, „Tinca”, „Iada”, „Psalm”, „Vânt de toamnă”, „Graiul nopţii”[4].
Eu am lansat nr. 37/2024 al revistei „Miracol de Brădiceni”, care numără 108 pagini şi are pe coperta patru o compoziţie non-figurativă (a redactorului şef al revistei, Dan Adrian Popescu – n.m.) „Ape fantastice”, o ţesătură ezoterică de simboluri, semne, arhetipuri şi mituri sacrifial-vaticinare tratate în maniera lui Picasso şi Hutium. Celălalt redactor-şef, 
Silviu Doinaş Popescu, asigură traducerea în engleză a abstractului la eseul meu „Dualism şi spirit creator în poezia lui Tudor Arghezi” (vezi pp.1-18). Dar o prezentare mai in extenso a revistei o amân pentru partea a doua a articolului de faţă. (va urma)
Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie, scriitor
Bibliografie
1. Gabriel Chifu: Despre petrecerea de sine şi alte poezii; Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2024
2. Aurora Popescu: Când pământul se va învârti în jurul meu; Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2023
3. Lidia Zadeh Petrescu: Consecinţe. Neopoeme; Editura Eikon, Bucureşti, 2023
4. Grigore Haidău: Ce-ai cu mine, vântule?, Supliment al Revistei Jiul de Sus al CJCPCT Gorj, Târgu-Jiu, 2024
5. Ion Popescu-Brădiceni (director): Miracol de Brădiceni, revistă a Atelierului Naţional de Poezie şi Critica Poeziei „Serile la Brădiceni”; nr.37/2024, Târgu-Jiu/ Brădiceni, 108p.
