Cea de-a 42-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” a fost un succes absolut

1237

Cea de-a 42-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” s-a încheiat. Zilele de 19-22 mai 2022 au readus în prim plan, la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, mari personalităţi culturale ale lumii şi ale României. La Lainici scriitorii invitaţi au participat la un ceremonial religios dedicat magului de la Mărţişor, cu academicianul Nicolae Manolescu în mijlocul lor. Oaspeţi de seamă din Spania şi Albania, conducerea in corpore a Revistei România Literară l-au premiat pentru Cartea Anului pe maestrul Gheorghe Grigurcu.
Laureatul Opera Omnia Scriitori Străini pentru poezie a fost un mare poet, prozator, traducător şi muzician, născut la Durrës (Albania), Arian Leka, fondator al prestigioasei reviste literare Poeteka şi în prezent redactorul-şef al ei. Domnia sa a citit poemele în limba albaneză iar Horia Gârbea, preşedintele juriului, le-a tradus în româneşte. Ascultându-le am avut revelaţia unor Eugenio Montale ori Saint-John Perse.
Laureatul Opera Omnia Scriitori Străini pentru traductologie a fost Cătălina Iliescu-Gheorghiu, profesor universitar la Catedra de traductologie a Universităţii din Alicante, prorector, directorul Cursurilor de vară „Rafael Altamira”, preşedinta Asociaţiei Culturale Aripi din 2005, care a introdus limba română ca limbă de profil la Licenţa de traducere şi interpretare, din 2004 fiind totodată traducător autorizat de Ministerul Afacerilor Externe din Spania, din 1995 şi interpret de conferinţe.
Laureatul Opera Omnia Scriitori Români pentru Poezie a fost marele poet orădean Ioan Moldovan, mulţi ani redactor-şef al revistei „Familia”, şi autor al unor cărţi de poezie celebre: Arta răbdării (1993); Avantajele insomniei (1999), Interioarele nebune (2002).
Laureatul Opera Omnia Scriitori Români pentru Critică i-a fost înmânat, tot de către academicianul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, reputatului critic literar, eseist, metaprozator şi publicist la „România Literară” şi la Orizont (unde este redactor-şef) Mircea Mihăieş, autorul unor cărţi senzaţionale despre James Joyce. Laudatio pentru ambii laureaţi l-a rostit acelaşi excelent vorbitor Nicolae Manolescu.
Cu o seară înainte, sâmbătă, la Lainici, am dat glas eu însumi unui elogiu la adresa domnului Nicolae Manolescu, vorbit la microfon, audiat de colegii mei de U.S.R.. Şi acum ţin să le amintesc numele: Nicolae Dragoş, Hanna Bota, Horia Gârbea, Mircea Mihăieş, Mircea M.Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Vasile Spiridon, Valentin Talpalaru, Răzvan Voncu, Lazăr Popescu, Spiridon Popescu. Vineri, 20 mai 2022, la sediul CJCPCT Gorj, s-a vernisat o expoziţie cu manuscrise olograf ale unor mari scriitori români din colecţia lui George Drăghescu, despre care am luat, evident, tot eu cuvântul. Comentariul meu o să-l adaug la reportajul de faţă. Mircea Bârsilă şi-a lansat volumul „Poezia optzecistă” (în care sunt incluse peste 80 de portrete literare printre care şi gorjenii Adrian Frăţilă şi Spiridon Popescu). Valentin Talpalaru şi-a lansat cărţile de teatru. Horia Gârbea a prezentat Revista Portal Măiastra, Anul XVIII, nr.1-2 (68-69), iar Mircea Bârsilă revista Argeş, Anul XXII (LVI), nr.4 (478), aprilie 2022. Mircea Pop a lansat albumul Tudor Arghezi. „11 poeme” traduse în germană de el însuşi (Tot o sarică, Mai mult pământ, Durerea mea, Singure vin, De pe podul râului, Toate stelele, Dormi?, XXX, Ora răzleaţă, Masca lui, Vrăbiile) ilustrat color cu picturi de Codruţ Duduman, apărut la Editura Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, ca supliment al revistei „Bilete de papagal”.
Sâmbătă, 21 mai 2022, la Sala Maură a Palatului Administrativ al Judeţului Gorj a avut loc un podium poetic şi s-au lansat multe cărţi. Printre protagonişti Zenovie Cârlugea cu „Ochiul înrourat”, Răzvan Voncu cu „Lectura clasicilor. Menţiuni de istorie literară” (Editura Neuma, 2021), Hanna Bota cu „33+3. Poemele copilăriri” şi „Imperfecţiunea perfectă” poeme în dialog cu „sculptura lui Peter Jecza”. Horia Gârbea şi-a lansat o nouă carte de poeme, iar Gabriel Chifu şi Mircea Bochiş: Plăcuţele din Medio Monte. Cuvânt şi imagine (Editura Neuma, 2022). Eu însumi am lansat Marea Carte a Festivalului „Poetul este un rege şi i se cuvine un tron. Laureaţii Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi”. Poeţi şi critici”, despre care au vorbit Horia Gârbea şi Răzvan Voncu.
Eu am continuat cu câteva precizări în context, printre care şi faptul că la ora respectivă absolut toţi autorii care mai sunt în viaţă au deja volumul fiecare în propria-i bibliotecă, unii dintre aceştia mulţumindu-mi prin câteva scrisori ori prin telefon. Ana Blandiana, Mircea Bârsilă, Gheorghe Grigurcu, Horia Gârbea, Vasile Igna, Nora Iuga, Nicolae Manolescu, Ion Pop, D.R. Popescu, Adrian Popescu, Vasile Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, Răzvan Voncu, Mihai Zamfir. Apoi am recitat câteva sonete din dilogia mea poetică „Rob la poezie”/ Florile râului”, preferând să fiu poetul ci nu „criticul literar”, bine primite de public. La podiumul moderat de Horia Gârbea şi Dan Adrian Popescu, au participat poeţii Hanna Bota, Gelu Birău, Cristian George Brebenel, Nicolae Dragoş, George Drăghescu, Arian Leka (Albania), Ioan Moldovan, Mircea M.Pop (Germania), Spiridon Popescu, Liviu Ioan Stoiciu, Valentin Talpalaru, Lazăr Popescu.
Duminică, 22 mai 2022, oraşul Târgu-Cărbuneşti a oferit oamenilor din ţară şi de peste hotare o vizită la Muzeul „Tudor Arghezi”, reinaugurarea imobilului Centrului Cultural „Tudor Arghezi” şi Gala laureaţilor 2022. Pe scenă au dansat şi au cântat „Ansamblul Artistic Profesionist „Doina Gorjului” în frunte cu directorul, Gheorghe Porumbel. În prezidiul Galei au luat loc domnii Dan Adrian Popescu, Dănuţ Birău şi Nicolae Manolescu. Subliniez valoarea înaltă prestaţie profesionistă, limbajul critic elegant, zâmbetul mereu părintesc al academicianului Nicolae Manolescu, arătate cu prilejul celor două laudatio-uri la Ioan Moldovan şi Mircea Mihăieş. Echipa care s-a ocupat de cea de-a 42-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” a fost formată din Ion Cepoi, Dan Adrian Popescu, Daniela Petruţa Gapşea şi Teodor Dădălău. Juriul Festivalului a fost alcătuit din scriitorii Horia Gârbea, preşedinte, Gabriel Chifu, Vasile Spiridon, Nicolae Dragoş, Răzvan Voncu, Valentin Talpalaru, Liviu Ioan Stoiciu, Spiridon Popescu şi subsemnatul, Ion Popescu-Brădiceni.

Elogiu la o expoziţia a nemuritorilor
Expoziţia de faţă e una de texte-manuscris olograf din colecţia George Drăghescu. Conceptul de scriere ar trebui să definească aventura scrierii valorificate ca telos. Pornind de la ceea ce ni se arată/ ni se oferă, ce facem cu vorbirea vie şi inscripţia pe un carton?
Jacques Derrida afirmă că scrierea este ea însăşi idealitatea supravieţuirii în eon: istoriei ticăloase în primul rând. În acest spaţiu privilegiat se confruntă interioritatea cu exterioritatea. De undeva din textele de pe „simeză”, scrierea poeţilor e pură reprezentare a une voci îngheţate în literă, semn, eikon. Limba scrisă are o tradiţie separată independentă de limbajul oral. Acele manuscrise poetice sunt semioze deschise emanând din semnificanţi ai semnificanţilor. Înţelegeţi deci că limbaj şi scriere sunt două sisteme distincte: iar unica raţiune de a fi a celui de al doilea e de a-l reprezenta pe primul.
Paul Valéry era de părere că scriitura-ca-atare (iar aici avem destule diferanţe şi idiomatice) – poate fi echivalată cu extraordinara putere de a vedea, de a exprima secretul corespondenţei dintre om inspirat şi zeu oţios. Ezra Pound e mai radical; mai actual: scrierea de mână a unui poet e o mostră de frumuseţe activă, un model de dans al mâinii pe alba coală de hârtie. Literatura e limba scrisă a imaginarului care se comunică pe sine; şi e noutate care chiar rămâne noutate.
Desigur că ne găsim într-un spaţiu cu oglinzi semantice, decupate din diverse discursuri îndrăgostite de trăiri mirabile, ori dimpotrivă contemplative în absenţă a corpurilor fizice ale autorilor; ei sunt doar nişte „locuri eidetice” cum consideră undeva Roland Barthes. Dar vocile deja evanescente îşi conservă inflexiunea pe cale de a tăcea. Transcrierea lor are valoare nu topică ci utopică, ba chiar fetuantă. Vă invit deci, dragi invitaţi la acest „vernisaj” de scriituri să identificaţi fiecare nuanţă şi probă de mesaj emblematic comunicat vizual. Încercaţi, dragilor, pe cont propriu identificarea fiecărui poet în parte (adică în particularitatea ireductibilă), operaţiunea – vă avertizez – exclusiv structural, a cărui poveste am s-o pot depăna cu alt prilej. Iar prilejul îl va oferi viaţa însăşi, aceea care aranjează lucrurile de la sine; cu condiţia ca sinele acesta să distribuie corect ideokraţiile celor care îi transgresează teritoriul magnific şi autotelic.
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here