-SĂ NU SE MODIFICE REGIMUL DE VENTILAȚIE PRIN LĂRGIREA INTRĂRILOR ŞI A GALERIILOR ÎNGUSTE – peştera se poate usca şi încălzi, iar fauna să dispară.
-SĂ NU MURDĂRIM PEREŢII PEŞTERILOR – ei nu sunt făcuţi pentru a ne iscăli şi a-i mâzgălii.
-SĂ NU LUĂM AMINTIRI DIN PEŞTERĂ – peştera se urâţeşte şi sărăceşte treptat devenind neinteresantă.
-NU TREBUIE SCOASE LEMNELE PUTREDE, GUNOIUL DE LILIAC SAU ARGILA LIPICIOASĂ – aceasta înseamnă a elimina substratul necesar vieţuitoarelor, a le lăsa să piară fără hrană.
-ÎN SCHIMB TREBUIE SCOASE RESTURILE INUTILE ARUNCATE DE TURIŞTI FĂRĂ CONŞTIINȚA ECOLOGICĂ – adică tot ce nu poate putrezi.
-NU TREBUIE SĂ COLECTĂM ANIMALE CAVERNICOLE – luate din mediul lor de viaţă şi scoase la lumină, acestea mor şi se ajunge până la dispariţia definitivă a firavei şi rarei faune cavernicole.
-SĂ SE EVITE MERSUL LA VOIA ÎNTÂMPLĂRII PRIN PEŞTERă CU SURSE DE LUMINĂ IMPROVIZATE SAU FUMEGÂNDE – prin peşteră se merge în şir indian cu un cunoscător al peşterii în frunte, fiecare având o sursă sigură de lumină.
– SĂ NU PĂTRUNDEM ÎN SUBTERAN DE UNUL SINGUR, DAR NICI ÎN GRUPURI MAI MARI DE CINCI PERSOANE – mersul de unul singur nu este recomandat pentru securitatea noastră, iar la cel în grupuri mari, gălăgioase, pierdem acel mesaj pe care ni-l transmite întunericul şi liniştea, tulburată doar de căderea picăturilor de apă. Câţi dintre noi se gândesc când vizitează o peşteră că orice intervenţie în necunoştinţă de cauză, poate distruge fragilul echilibru biologic şi declanşa fenomene ireversibile, cu consecinţe grave, mergând până la distrugerea gingaşei și rarei faune cavernicole? Să nu uităm că nouă celor care intrăm în aceste adevărate oaze în carst, ne revine marea răspundere de a păstra intacte comorile din bezna veşnică, ele fiind un izvor de cunoştinţe deopotrivă pentru noi, cât şi pentru generaţiile viitoare.
Să pătrundem deci în peşteră, în acest sanctuar viu al naturii cu respectul cuvenit ca într-un mare muzeu ce poate fi vizitat numai de cei ce ştiu să îl preţuiască.
Mugurel Petrescu
