Istoria României moderne se confundă aproape un secol cu istoria Partidului Naţional Liberal! Spun aceasta deoarece, încă de la fondarea sa, liberalismul a încolţit într-un ogor socio-politic fertil, gestant, fertilizat fiind de ideile Revoluţiei de la 1948, anunţat întâi în Romania şi dezvoltat de o generaţie politică excepţională care l-a transformat în Istorie Naţională!
Asta nu înseamnă că cei care au condus PNL-ul după `89 se vor confunda vreodată cu parinţii PNL-ului. Nici pe departe, dar cel puţin să respecte principiul liberalismului, altoit pe idei de reforme sociale, ci nu să se declare exclusiv de dreaptă.
Iată conducătorii PNL:
– Ion C. Brătianu (1875-1891), Dumitru C. Brătianu (1891-1892), Dumitru A. Sturza (1892-1909),
Ion I. C. Bratianu (cel mai proeminent preşedinte liberal: 1909-1927), Vintilă Brătianu (1927-1930), I. G. Ducă (1930-1933), a fost atât de sărac, încât la autopsia sa în urma împuşcării lui de către legionari s-a observat că avea lenjeria intimă ruptă şi cusută), Constantin Brătianu (1933-1948), Radu Câmpeanu (1990-1993), Mircea Ionescu Qintus (1993-2001), Valeriu Stoica (2001-2003), Teodor Stolojan (2002-2004), Tăriceanu (2004-2008) şi al 13-lea preşedinte Crin Antonescu (2009-prezent).
Vreau să menţionez aşa cum am spus mai înainte că actualii conducători trebuie să ţină cont de istoria adevărată a PNL-ului, iar domnul Antonescu, pe care îl dorim preşedinte în 2014, să tragă învăţămintele din experienţa trecutului recent, să fie apărătorul tuturor alegătorilor indiferent de partid sau fără!
Şi îi urăm ca numarul 13 să-i poarte noroc!
Gh. Rădulescu
