În timp ce Green Deal (Pactul Ecologic) și fixarea unor ținte de decarbonizare cât mai ridicate par a fi manifestări ale unei noi religii la Bruxelles, în celelalte colțuri ale lumii lucrurile par a fi privite dintr-o altă perspectivă. Liderii celor mai poluante țări din lume, China, India și SUA, au refuzat să participe recent la o întâlnire la New York pe subiectul schimbărilor climatice. Întrevederea ar fi avut în vedere o serie de discuții pregătitoare Conferinței Națiunilor Unite privind schimbările climatice, cunoscută și sub numele de COP26, care se va desfășura între 1 și 12 noiembrie în orașul Glasgow. Se pune întrebarea: este de ajuns ca Europa să joace singură cartea decarbonizării? Și asta cu prețul competitivității economice și a pierderii locurilor de muncă? Este admirabil că UE și-a propus să fie liderul global în depoluare. Toți ne dorim aer curat și o viață sănătoasă atât pentru noi, cât și pentru generațiile viitoare. Abordarea însă trebuie să fie cuprinzătoare, echilibrată și treptată. În discursul său despre starea națiunii din timpul sesiunii din luna septembrie a Parlamentului European, doamna Ursula von der Leyen a prezentat și pachetul ,,Pregătiți pentru 55%” (,,Fit for 55%”). Ce a lipsit din discursul său sunt informațiile referitoare la efectele acestor măsuri, mai ales pentru cetățeni. Pachetul legislativ ,#Fitfor55” va afecta în mod serios sectorul transporturilor. Președinta Comisiei Europene a menționat progresul pe care îl înregistrează mașinile electrice. Nu a spus însă faptul că prețurile acestora sunt foarte mari, ceea ce le face accesibile pentru un segment redus din populație. Și aici ajungem la mobilitate. Mobilitatea este un drept al cetățenilor europeni și trebuie asigurată prin toate mijloacele de transport, de la drumuri la cale ferată și aviație. Or, în condițiile în care prețurile autoturismelor ecologice sunt foarte mari, din ce în ce mai puțini oameni se vor bucura de dreptul lor la mobilitate individuală, altfel spus, nu își vor mai permite un autoturism personal. Vor spune unii: nu-i nicio problemă, vor avea la dispoziție trenul, care este mai puțin poluator. Teoretic așa este. Practic, calea ferată nu este pregătită. Nu există armonizare, standardizare, interoperabilitate. Da, CEF2 va aduce investiții, dar nu la nivelul la care noi am cerut. 25 miliarde de euro va fi bugetul CEF2 pentru transport. Or, în 2011, Comisia Europeană a propus 30 de miliarde. Dacă atunci necesarul era considerat 30 de miliarde, este evident că în 2021, 10 ani mai târziu, necesarul este mult mai mare fie și față de propunerea inițială, darămite față de cele 25 de miliarde aprobate. Oricum, România trebuie să profite din plin de acești bani. Trebuie să depună proiecte bune pentru CEF 2, cu costuri corecte și al căror criteriu principal de selecție să fie nu cel politic, ci cel economic. Este nevoie de proiecte care să lege regiunile sărace din România de vestul Europei. Nu mai trebuie repetată situația regretabilă înregistrată cu CEF1, în care România nu a folosit sute de milioane de euro. Bani nefolosiți de o țară în care calea ferată este sub standardul de acum 30 de ani. Referitor la sectorul aviatic, mă tem că avem de-a face și aici cu un discurs dublu. Vrem sustenabilitate, dar nu vrem să creștem finanțarea Clean Sky – întreprinderea public-privată care se ocupă cu cercetarea și dezvoltarea aviației ecologice. Și tot din păcate, PPE a fost singurul grup politic din Parlamentul European care a susținut mărirea bugetului Clean Sky. Sunt voci care spun că trebuie să închidem zborurile, ba chiar să le interzicem și să mărim prețurile biletelor de avion, pentru a încuraja cetățenii să călătorească cu mijloace de transport mai puțin poluante. În același timp, se spune că trebuie să protejăm lucrătorii din aviație. Dar aceste două deziderate se contrazic. Revenind la ,,Fit for 55″, în Parlament s-au repartizat deja dosarele la raportori în comisiile de mediu (ENVI) și industrie și energie (ITRE). Nu le-am repartizat în Comisia pentru transport (TRAN)- am reușit să întârzii această procedură pentru că aștept decizia finală a Conferinței președinților privind competențele pentru acest pachet de pregătire pentru ținta de 55%. Acest pachet se referă foarte mult la transport, din păcate, însă, din cauza unor prevederi din Tratat, aceste proiecte legislative nu vin în Comisia pentru transport, ci în Comisia pentru mediu, pentru că se spune că este vorba de emisii și atunci Comisia de mediu trebuie să se ocupe. Da, așa este, dar efectele propunerilor celor din Comisia de mediu asupra activității din transporturi vor fi foarte mari. De aceea, ar fi normal să se discute în paralel și în Comisia pentru transport și în Comisia pentru energie. În cadrul PPE avem un document de poziție referitor la acest dosar: și noi dorim reducerea emisiilor, dar ținem cont de cum se poate atinge acest obiectiv. De exemplu, să schimbi o centrală de gaz cu una electrică costă foarte mult. Iar aceste costuri vor ajunge la consumatorul final. Cum am spus-o nu o dată, și eu doresc să reducem emisiile, dar trebuie să avem un parcurs echilibrat funcție de progresul tehnologic pe care îl preconizăm și de păstrarea competitivității economice și a locurilor de muncă.
Este esențial să știm înainte de a face schimbările legislative care vor fi costurile acestor transformări pentru cetățeni și pentru industrie. Nu poți pune în spatele oamenilor această tranziție. În același timp, deocamdată nu este acceptat gazul ca tranziție, ci doar energia electrică (pe care trebuie să o producem tot curat, adică tot pe baza de combustibili regenerabili, nu hidrocarburi). Încă nu știm cum ne vom acoperi necesarul de energie în 2030, mai ales în condițiile în care și energia nucleară este sub semnul întrebării. O planetă cu aer curat este un deziderat frumos, dar acest proces de ecologizare trebuie făcut treptat și cu măsuri echilibrate, care să nu aducă economiile în colaps și să prăbușească nivelul de trai al oamenilor.
de Marian-Jean Marinescu
Marian-Jean Marinescu este europarlamentar, coordonatorul grupului PPE din Parlamentul European, în Comisia TRAN
