Situație incredibilă într-o localitate din Mehedinți, unde aproape toți țăranii și-au aruncat recolta de castraveți de anul acesta pe un câmp de la marginea satului, asta după ce au încercat, inclusiv la Târgu-Jiu, să vândă producția sau să o dea chiar și pe zero lei. Pare de neimaginat, dar zeci de tone formează mici dealuri la marginea comunei Braniștea din județul vecin, acolo unde aproape 200 de familii cultivă legume în solarii întinse pe suprafețe mari. Oamenii nu s-au putut bucura însă de recolta mare de care au avut parte acum întrucât nu au și cumpărătorii care să le ia marfa. Ei povestesc cu amărăciune că au renunțat la ideea de a scoate fie și o sumă modică pe munca lor după ce, cu nici două săptămâni în urmă, au fost la piața de la Târgu-Jiu, din zona Drăgoieni, dar nu au găsit nici măcar aici clienți. Piața amintită este renumită pentru faptul că intermediază producători și cumpărători din diverse colțuri ale țării, prețurile de vânzare fiind deseori cu mult mai mici decât de pe restul altor piețe. Dănuț Moroiu este unul dintre mehedințenii care a pus pe contul său de Facebook imagini cu sacii de castraveți aruncați pe marginea câmpului. Producția bună a dus la prăbușirea prețului, mai ales că marile lanțuri de magazine vând de cele mai multe ori marfă de import, adusă la prețuri mai mici, deși, în cazul de față, zero lei e prețul minim pe care îl acceptau țăranii din Mehedinți. „Mulți dintre noi am muncit în străinătate și am strâns bani cu care am venit în țară ca să ne muncim pământurile și să facem recolte bune. Avem recolte de care suntem tare mândri, dar ce rost are dacă nu avem cui să vindem. Am mers prin comunele învecinate; în unele, primarii ne-au dat afară când au auzit că vrem să dăm cu 20 de bani kilogramul de castraveți. Am ajuns până la Târgu-Jiu, unde e o piață mare, dar nici aici nu am găsit cumpărători. Nu ne venea să credem că nu putem să ne vindem munca noastră nici cu 20 de bani. Dădeam sacul de castraveți cu 5 lei și nu îl voia nimeni. E mai scumpă o sticlă de suc sau una de bere. Nu am mai trăit așa vremuri niciodată. De asta am decis acum că nu ne mai rămâne decât să aruncăm producția pe câmp pentru că ne trebuie terenul eliberat. La cum am eu castraveții în solar, zilnic obțin o tonă de producție și așa aș putea să recoltez în fiecare zi timp de o lună. Păi unde să vând eu atâtea tone? De asta, și eu, și vecinii, am pus sacii cu castraveți în mașini și îi ducem pe câmp că altceva nu ne-a mai rămas de făcut. Știu că ne întreabă lumea de ce nu i-am donat la spitale sau la casele de copii, dar noi nu știm unde să ducem și, apoi, cine vrea, poate să vină să ia de la noi, că pe noi ne mai costă și motorina, și ieșim în pierdere și mai mare. Și mai e o chestie de reținut. Mâncarea pentru bolnavi vine la caserolă, de la firmele de catering, deci care spital credeți că se apucă să ia castraveții noștri să îi spele, să îi curețe și să îi pună pe masa pacientului? Niciunul, vă spun eu. La noi nu se gândește nimeni și de asta am ajuns aici”, povestește fermierul mehedințean care se gândește cu groază că urmează recoltatul lubeniței și al verzei, la care prețurile sunt, de asemenea, în scădere. Și declarații ca ale lui face aproape oricine în satul amintit. „Ne-am dus cu duba plină la Târgu-Jiu și cu ea plină am venit de acolo pentru că nimeni nu a vrut să cumpere. Nu știu de ce nu mai vrea lumea castraveți nici gratis. Eu vă spun că i-am jumulit din solar pentru că îmi aduceau pierdere. Plante mari, de doi metri, pline de rod, le-am rupt și le-am aruncat cu totul ca să pot curăța terenul. Am plâns când am făcut treaba asta, dar nu am avut încotro. Dacă îi țineam, trebuia să plătesc 2-3 femei zilnic să mă ajute la cules, pe căldurile astea, insuportabile afară, dar apoi în solar, iar apoi eu, din lipsă de clienți, trebuia să mă duc cu remorca sau cu duba și să arunc marfa pe câmp. E normal ce se întâmplă? Eu nu cred și nu credeam că la anii mei, și am peste 60, o să ajung asemenea vremuri. Ne dorim toți recoltă, băgăm banii în semințe, în rețea de udat cu picătura, în tratamente, în motorină, iar când e să vindem, lumea nu vrea nici gratis marfa noastră. Nu știu ce să mai cred”, spune un alt localnic. Oamenii ar mai putea avea o șansă dacă s-ar asocia măcar de acum încolo și, prin intermediul unei cooperative, să își vândă marfa. Primarul comunei afirmă că a încercat să intermedieze o astfel de înființare a unei asocieri între câțiva localnici, dar orgoliile dintre ei au făcut ca demersul să moară din fașă. „Cel care a vrut la un moment dat să cumpere o parte din producția lor a negociat pentru un preț unic pentru toată perioada. Lor nu le-a convenit și au vrut să dea mai scump la început, că așa merge piața, iar apoi mai ieftin, dar iată că acum au primit o palmă grea și nici măcar gratis nu mai au cui să își dea castraveții. Eu sper să fi învățat ceva din această lecție și anul viitor să aibă temele făcute”, afirmă edilul mehedințean.
Gelu Ionescu
