Castravetele sinucigaş

Despre virtuţile castravetelui, cele alimentare şi cele medicale, s-ar fi putut scrie volume întregi. Nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să transforme castravetele într-un vector de îmbolnăvire universală. Motivul era unul simplu. Legumele se pot altera şi chiar se pot virusa, însă numai la suprafaţă.

De altfel, în cel mai simplu curs de San Minim Alimentar, curs obligatoriu pe vremea lui Ceauşescu pentru pieţari, precupeţe, bucătărese, mezelari şi infirmiere, scria că mâinile, vasele şi legumele se spală insistent cu apă rece. Mâinile şi vasele se puteau spăla şi cu detergenţi, legumele nu. Dintr-o dată, castravetele a devenit vehicul pentru o tulpină de coli, o bacterie cu specific animal, între animale putând fi considerat şi omul, mai ales cei care s-au grăbit să incrimineze castravetele. Este adevărat că, din punct de vedere cultural, populaţia lumii este ignorantă, dar dacă ignoranţa ajunge să domine Europa, de ce ne-am mai plânge de miniştrii noştri agramaţi sau de parlamentarii şi politicienii care ar trebui trimişi în decor tocmai pentru că au grave deficienţe la mansardă. Ce are a face? Nero a fost împărat, a dat foc unei cetăţi, şi istoria l-a consemnat ca împărat, nu nebun. Aşa va fi şi la noi. De pe urma acestei bombardări mediatice nefericite nu a mai înnebunit lupul, a înnebunit populaţia, care nu mai ia castraveţi nici de pomană şi în felul acesta bieţii castraveţi vor ajunge să polueze şi gropile de gunoi, fiindcă pe ei nu-i mănâncă nici porcii, nici vitele, nici păsările şi nici iepurii. O plantă inutilă până şi pentru om în momentul acesta. Dacă învăţaţii lumii care au dat gir alertei de tsunami în lumea castraveţilor ar fi citit măcar un curs de San Minim Alimentar, ar fi văzut că după o simplă spălare, teribila legumă este inofensivă şi poate fi mâncată fără nici un risc. Acum în istoria hazlie a întâmplărilor picante de la nivel mondial se va afla şi cea mai mare gogomănie alimentară a secolului XXI. Până când se vor recupera pierderile, se poate instala o nouă criză mondială şi nu vreau să fiu răutăcios, dar adevăraţii bărbaţi, cei care conduc lumea, se pot lăuda peiorativ cu ceea ce n-ar trebui, dacă nu cumva de acum încolo se vor trezi cu mâna pe bacterie.

NOTĂ: Odată, Ceauşescu s-ar fi bucurat văzând castraveţi la vânzare şi ar fi întrebat: „Aveţi castraveţi?” Vânzătoarea, timidă, ar fi răspuns: „Avem castrevem!” Aşa răspunde şi lumea secolului XXI dacă nu ştie carte.

Constantin Bunilă