Castele de apă ale Târgu Jiului

Acum 100 de ani, sub primariatul avocatului Al. Pojogeanu Sache, se ridica, în Grădina publică, primul Castel de apă al oraşului. Pe plăcuţa fondatoare a castelului-muzeu, restaurat recent de Primăria Târgu-Jiu, încă se poate citi: Construită în MCMIX. Primar fiind Al. Pojogeanu-Sache. Architect: Eugeniu Drăgoescu. Antreprenori: T. Costescu, P. Pontussi.

Să precizăm că, de-a lungul timpului, alimentarea cu apă a oraşului a fost mereu o chestiune stringentă. Cele trei cişmele publice (din care a rămas doar Cişmeaua Sâmboteanu, construită la 1802) şi câteva fântâni proprii, ca şi cărătorii cu sacaua pe uliţele orăşelului de altădată – cum vedem în pânzele artistului Iosif Keber – abia puteau să asigure nevoia alimentării cu apă din ce în ce mai mare.

Încă din 1893, consiliul local elaborase „regulamentul pentru procurarea şi vânzarea apei”, iar în 1891, sub primariatul vrednicului de amintire av. Titu D. Frumuşanu, se începuse sistematic „studierea apelor din oraş şi găsirea celor mai bune”. În atenţia Consiliului orăşenesc era şi periodica „deşertare a latrinelor”. Prin 1923, noul consiliu comunal a decis contractarea sumei de 200.000 lei pentru „elaborarea studiului şi proiectelor necesare pentru canalizarea şi alimentarea cu apă a oraşului şi a sumei de 2 milioane pentru cumpărarea unui motor Diesel.”

Nevoia de apă fiind din ce în ce mai mare, datorită dezvoltării oraşului, vreme de peste trei decenii, vechiul castel de apă rămâne piesă de muzeu, odată cu ridicarea şi punerea în funcţiune în 1945 a noului Castel de apă construit de inginerul Emil Prager (1888-1985), fost discipol al marelui arhitect Anghel Saligny, nume de rezonanţă în istoria arhitecturală a Gorjului, după Doppelreiter. Emil Prager a fost soţul marii actriţe Elvira Godeanu.

Renumitul antreprenor Emil Prager (soţul frumoasei actriţe Elvira Godeanu, societară a Teatrului Naţional) are meritul de a fi introdus folosirea betonului armat în realizarea structurilor de rezistenţă ale construcţiilor sale (a tipărit în 1979 lucrarea „Beton armat în România”). Personalitate fondatoare în istoria construcţiilor civile şi industriale din România, prin acest faimos procedeu, Emil Prager este autorul unor renumite clădiri din Bucureşti şi din ţară – amintim Palatul Regal, Spitalul Elias, fostul sediu al CC al PCR (actualul sediu al Ministerului de interne), construcţiile şi amenajările din Defileul Jiului pentru calea ferată, poduri, porturi, biserici, blocuri, arhitecturi unicat, care au rezistat cutremurelor din 1940, 1977, 1986, 1990.

În condiţiile creşterii demografice şi mai ales în avântul industrializării din epocă, nevoia de apă a oraşului a devenit mai mare. Noul castel de apă construit de Prager la intrarea în Bulevardul „1 Mai” (azi „Ecaterina Teodoroiu”) – care prelua apa din puţurile săpate în partea de nord a luncii Jiului, pompată dintr-o staţie aflată în zona „Sfântul Nicolae”, – a fost excedat de nevoile de apă din ce în ce mai mari ale oraşului. În acest sens, s-a luat măsura construirii unor bazine în Dealul Târgului, de unde, prin cădere, apa, adusă de la Sohodol, intra într-o reţea mult mai extinsă. Castelul de apă construit de Prager a rămas vreme de o jumătate de secol un punct de reper al oraşului, fiind iniţial cea mai înaltă construcţie de pe teritoriul acestuia. În ultimii ani, la baza şi împrejurul său s-a amenajat o staţie de benzină PETROM. Inestetic, dar util!

Oraşul rămâne lipsit de canalizare până în 1950, când se realizează o reţea de 69 km de canalizare şi o staţie de epurare, în zona de sud a oraşului (aproape de pârâul Amaradia), activitatea de salubrizare fiind coor-donată de vechile Întreprinderi de Gospodărire Comunală – azi de Direcţia de Servicii Comunale şi S.C. Aquaterm S.A. – aflate în subordinea Primăriei.

De-a lungul vremii, însă, nici sursa Sohodol nu s-a dovedit îndestulătoare (mai ales în verile secetoase), prezentând de asemenea turbiditate în unele situaţii, ceea ce a determinat factorii locali să identifice noi surse de apă, fie de suprafaţă, fie de subteran. În acest fel, s-au realizat baraje, staţii de apă şi forări în diferite locaţii (satul Curpen, din râul Şuşiţa Verde, Iezureni, Preajba, Polata). Se au în vedere noi surse de apă de subteran, la Iezureni şi în zona Narciselor.

Îngrijindu-se încă din 2001-2002 ca alimentarea cu apă a oraşului să fie continuă şi de bună calitate, Primăria Târgu-Jiu s-a dovedit şi în această privinţă plină de iniţiative şi venind în sprijinul cetăţenilor (să amintim şi reţelele stradale de apă şi cişmelele din localităţile componente ale municipiului). De fapt, alimentarea cu apă şi extinderea reţelelor de canalizare (în curând vor începe lucrările şi în zona de dincolo de pod a oraşului, în Calea Severinului), extinderea amenajărilor stradale şi a reţelei de iluminat public, crearea unor noi zone rezidenţiale – toate acestea, dimpreună cu multe alte acţiuni edilitare, se află consemnate în programul popularului primar Florin Cârciumaru, urmărind punctual realizarea acestora, împreună cu vrednicii săi colaboratori şi cu sprijinul Consiliului Local Târgu-Jiu.