Cărţi apărute la Editura Academica Brâncuşi – Monica Delia Bîcă şi recomandările sale de refacere şi recuperare

620

Mediul universitar gorjean are în doamna profesor Monica Delia Bîcă o protagonistă entuziastă. Îi e în fire mereu ceva spontan şi exploziv, fiind de o, uneori, dezarmantă, impetuozitate. Dar ca unul care, făcând parte din echipa ei de profesori, din 2002, am învăţat să o citesc – ca om mai întâi – pariez pe bunătatea-i funciară.
Dar articolul de faţă şi-a propus să ia în discuţie – şi să lanseze în dezbaterea unui domeniu selectiv – calitatea de specialistă în teoria şi didactica educaţiei fizice şi a sportului, căci, indiscutabil, pe acest segment tetradic doamna profesor Monica Delia Bîcă s-a impus ca o redutabilă cercetătoare. Îmi sprijină perfect afirmaţia o mai recentă apariţia editorială „Tratarea diferenţiată în lecţia de educaţie fizică” (Editura Universitaria, Craiova, 2006).
Însă în ceea ce mă priveşte sunt interesat de cele două apariţii, din anul 2009, la Editura Academica Brâncuşi, a U. „C.B.” din Târgu-Jiu. Una din cele două lucrări, intitulată „Mijloace de refacere şi recuperare în activitatea sportivă” – o să constituie baza unui studiu dedicat stilurilor de comunicare în activitatea sportivă. Căci prin definiţie un concept precum «efortul sportiv» se lasă definit dublonoetic: ca stimul pozitiv şi ca factor de stres (biologic şi psihic). Cel de-al doilea e şi el didactic: eustresul şi distresul, care se instalează în corpul uman ca efect pozitiv şi, antitetic, negativ.
Ca publicist cu state vechi şi ca editor experimentat, am intuit reciproc profitabil că această nouă carte a doamnei Monica-Delia Bîcă devine utilă şi maselor largi de cititori în clipa în care intră în discuţie consideraţii referitoare la Mijloace alimentare, la alimentaţia raţională (nu „raţionalizată” ca-n „comunismul lui Nicolae Ceauşescu, slavă Domnului!” – n.m.) cu proteine, glucide, lipide, enzime, vitamine (fie ele hidrosolubile ori liposolubile, servite, totuşi, în funcţie de raţia de rigoare). Cantitatea optimă de proteine pentru adulţi, este de 8 grame / kg corp. Ceaiurile de plante sunt benefice după cum urmează: teiul, valeriana calmează; muşeţelul, menta, anasonul ajută la digestie; cimbrul, menta dezinfectează; eucaliptul degajează căile respiratorii; mărarul, cozile de cireşe, păpădia, pătrunjelul, ţelina acţionează ca diuretice. Infuziile de ceai şi cafea sunt indicate în stările de somnolenţă. Invers, laptele, consumat de preferat ca brânză şi iaurt, prin conţinutul său de calciu, are proprietăţi sedative şi alungă insomnia.
Ca atare, cartea doamnei Monica-Delia Bîcă e un îndreptar util oricăruia dintre noi, fiindcă imediat suntem (cititori cuminţi, instructibili şi educabili – n.m.) familiarizaţi cu metodologia îngrijirii corpului prin căi sigure, verificate, contabilizate, precum masoterapia, hidroterapia (băile, îngredientizate cu substanţe chimice, plante medicinale); duşurile (subacval, scoţian, jet, masaj, simplu), talasoteperapia (în greacă thalassa înseamnă apă de mare).
Mijloacele farmacologice şi medicaţia trebuie folosite sub regenţa medicului fie ele în slujba sistemului neuro-muscular, a celui neuro-psihic, a celui cardio-respirator. Avem în acest sens – pe linia valenţelor trofice – mineralele, complexele vitaminice, compuşii glucidici, aminoacizii, neurotropele, hepatropele ş.a.m.d.
Apoi desigur la loc de onoare stă psihoterapia, fundamentală în starea de sănătate fizică şi mintală. Cuvântul deţine supremaţia, urmat de sugestie şi de autosugestie. La îndemână se află forme ale cuvântului precum convorbirea, convingerea, recomandarea, lauda, explicaţia, ca mijloace ale reglării, iar ca mijloace de autoreglare: autoaprecierea, autocomanda, antrenamentul mental.
În orice situaţie, de pildă, protocolul operaţional impune o ambianţă confortabilă liniştită, menită să ne angajeze în metoda de relaxare fie ea analitică (metoda lui Jacobson), fie ea sintetică (metoda lui Schultz).
Neaprofundând, ci doar comentând, meditând, prelevând, semnalând pe alocuri se pot trage nişte concluzii. Ca specialistă în metateoria ştiinţelor sportului, doamna Monica-Delia Bîcă, posedă calităţi precum capacitatea de extracţie a esenţialului şi în egală măsură aplecarea spre directitudine lingvistică/ spre limpezirea metalimbajului pendinte de o eficienţă neohermeneutică la purtător (aş remarca în acest context benefic reîntoarcere la greaca veche). Menţionarea elementului elen thalassa m-a reproiectat pe mine, ca eseist şi scriitor „de duminică”, în universul fabulosfantastic al romanului macedonskian „Thalassa”-
Deopotrivă un citat din Platon mi-a cimentat remarca. Adeptă, ea însăşi, a muzicoterapiei, selectează o propoziţie reflexivă ca aceasta: „armonia sufletelor” poate fi obţinută prin cântec. Pădurea prieşte melancolicilor, mai ales cea de arţar, căci, toamna, frunzele ei sunt portocalii. Are suflet poetic doamna Monica-Delia Bîcă? – mă întreb deloc retoric, ci sub regim empatic. Eu conchid, în finalul zgârcitelor mele însemnări de relectură, că, da, confirm (atent la rezonanţa afectivă – n.m.): sufletul îi e prin excelenţă, poetic, devreme ce într-un tratat ştiinţific înfloriturile stilistice nuanţează salutar, mlădiază fraza, o sensibilizează, aducând-o însă din sensibil în inteligibil.

Prof. Ion Popescu-Brădiceni, doctor în filologie al Universităţii din Craiova, membru titular al Societăţii Naţionale de Filozofie

1 COMENTARIU

  1. ma intereseaza o carte aparuta la d-tra in 2012 scrisa de poeta Berculescu Luminita
    as dori mult sa o pot procura
    multumesc din suflet

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here