În Duminica Naşterii Domnului (Crăciunul 25 decembrie); Toate ale praznicului: Ap. Galateni 4, 4-7; Ev. Matei 2, 1-12, pentru a vedea că luni, 26 decembrie 2022, avem Sărbătorile: Soborul Maicii Domnului şi Sf. Cuv. Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, dar, mai ales pentru că în această a doua zi de Crăciun, va fi săvârşită şi Slujba Duminicii după Naşterea Domnului, întru pomenirea Sfinţilor Iosif Logodnicul, David Prorocul şi Iacob, rudenia Domnului, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate în Biserica Ortodoxă Română. La Sfânta Evanghelie aflăm că Naşterea Pruncului Iisus Hristos este un act absolut de dăruire, pentru că Dumnezeu se dăruieşte pe Sine omului şi din acest lucru ar trebui să învăţăm că şi noi suntem obligaţi moral, dacă vrem să fim desăvârşiţi, să ne dăruim către aproapele nostru, nu doar să îi dăruim ceva, deoarece darul sau dăruirea nu pot înlocui acest deziderat: să ne dăruim aproapelui cum şi Hristos s-a dăruit nouă, mai ales că acesta este adevăratul spirit al Crăciunului. De multe ori, unii transformă acest spirit într-o magie a Crăciunului, adică, în ceva greu de înţeles, din moment ce magia ţine de ocultism şi în acest fel Crăciunul este ocultat cu tot felul de obiceiuri lipsite de sens creştin. Să mai reţinem faptul că masa de Crăciun a devenit momentul central al Sărbătorii, când, de fapt, ea este o agapă frăţească de la sfârşitul Sfintei Liturghii. Ameţiţi de pofte trupeşti, unii creştini uită să se mai închine când se aşează la această masă, cu atât mai puţin să mai meargă la Euharistie, aşa cum se numeşte Liturghia, însemnând mulţumire adusă lui Dumnezeu! Uneori, chiar şi Pruncul Hristos este ocultat, fiindcă Naşterea Lui este minimalizată prin bucuria lui Moş Crăciun, care ne umple viaţa cu grijile bradului, globuleţelor, pregătirilor, tăierii porcului, ceea ce creşte atmosfera agitaţiei materiale în jurul Sărbătorii, că se uită de Cel Sărbătorit, care rămâne şi azi uitat în «ieslea» vieţii noastre, în vreme ce Crăciunul a devenit o sărbătoare gurmandă, o goană stupidă după mâncăruri, după luminiţe artizanale, după cadourile din ce în ce mai ,,importate”, care pe mulţi îi stresează în loc să-i zidească. Astfel, constatăm că ocultată este şi latura familială a Crăciunului, de care se spune că este o sărbătoare a familiei, marcată profund chiar de o dublă eroare de apreciere, una cu fundament teologic, ştiindu-se că orice prunc desăvârşeşte familia, fiind rodul dragostei dintre părinţi, cu precizarea că Domnul Iisus Hristos nu este rodul familiei compusă din Fecioara Maria şi Dreptul Iosif, care îi este doar un tată formal, ci, Mântuitorul Se naşte din mamă fără de tată şi din Tată (Dumnezeu-Tatăl) fără de mamă. De înţeles faptul că familia lui Hristos este cea mai extinsă, pentru că: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc“ va spune Iisus Hristos, uimind pe cei care susţineau că Îi cunosc familia. Pe Cruce, El o va încredinţa pe Fecioara Maria lui Ioan Evanghelistul, zicându-i “Iată mama ta!”, iar Fecioarei îi spune despre Ioan “Iată fiul tău!”, deci, Crăciunul este o sărbătoare a familiei celei mari, noi creştinii fiind toţi fraţi, cu Dumnezeu drept Tată şi Biserica drept Mamă! Ceea ce dovedeşte că:
,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”!
– V.G.: Dumnezeule, Doamne, în această lume păcătoasă şi secularizată, bazată pe minciună şi pe o manipulare grosolană a mulţimilor, unde mai putem afla Adevărul?
-IIS. Hr.: ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine! Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 14: 6).
– V.G.: Doamne, cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?
-IIS. Hr.: ,,Dar, tuturor celor ce M-au primit, adică, celor ce cred în Numele Meu, le-am dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13).
– V.G.: Ce trebuie să înţelegem din cele care se întâmplă în această lume şi, mai ales, ce trebuie să facem după această zi Sfântă a Naşterii Tale?
-IIS. Hr.: ,,Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui”! (Luca 12.15).
– V.G.: Cu adevărat, Tu ai coborât printre noi şi Te-ai smerit chiar mai jos decât o cere oricare fel de dragoste pământească. Tu Te-ai născut în trup, pentru a trăi şi a mântui pe cei care se află în trup! Tu ai băut din paharul suferinţei tuturor făpturilor Tale, neîmpărtăşind cu nimeni acest pahar al părtăşiei amare, ci numai Tu singur ai golit-o. De aceea, Tu eşti Mântuitorul nostru, pentru că Tu ai venit Dumnezeu printre noi! Tu ai venit Dumnezeu printre noi pentru că Ţie Ţi-a stat în putinţă să fii Mântuitorul nostru. Slavă Ţie, O Iisuse Emanuel al nostru!
-IIS. Hr.: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere, ia; cel care caută, află; şi celui ce bate i se va deschide. Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau de-i va cere peşte, el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El”! (Matei. 7, 7-11).
– V.G.: Ce sfat ne dai, Doamne, în aceste zile de sărbătoare?
-IIS. Hr.: „Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor! Se va lua de la voi Împărăţia pe care v-a promis-o Dumnezeu şi se va da altora”!
– V.G.: Ne sfătuieşti să fim desăvârşiţi, dar, noi, păcătoşii…
-IIS. Hr.: „Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit şi iubiţi adevărul”!
– V.G.: Cum am putea să împlinim acest lucru al iubirii adevărului?
-IIS. Hr.: „Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8, 31-32).
– V.G.: De Ziua Naşterii Tale, ce sfat ne dai Dumnezeule?
-IIS. Hr.: „Păziţi-vă de prorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?» Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea»”! (Matei. 7:15-23).
– V.G.: Dar, Doamne, parcă se face Lumină!
-IIS. Hr.: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi! Umblaţi cât aveţi lumină, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi lumină, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii”! (Ioan 12, 35-36).
„Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc“!
Aşadar, şi la 25 decembrie 2022, creștinii sărbătoresc Nașterea Domnului Iisus Hristos, iar, această perioadă este una plină de încărcare spirituală cu apropiere de familie. Sărbătoarea Crăciunului aduce cu ea și o serie de tradiții și obiceiuri păstrate de secole de către creștinii din întreaga țară, tradiții care în unele zone continuă să fie ținute cu sfințenie, deoarece, această zi reprezintă una dintre cele mai importante sărbători din decursul întregului an! Nașterea Domnului semnifică nu doar creația și veșnicia Universului, fiind sărbătorită după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume, începând cu secolul al IV-lea în Vest și începând cu cel de-al V-lea secol în Răsărit! Inițial, sărbătoarea Nașterii lui Hristos era ținută pe 6 ianuarie, istoricii știind că ea se celebra deja în anul 336 d.Hr. la Roma, iar, Crăciunul aduce cu sine și o multitudine de tradiții, pentru că reprezintă un prilej de bucurie, fiind încărcat și de simboluri felurite. Ritualurile sunt complexe și numeroase, iar creștinii din fiecare zonă a țării sărbătoresc în felul lor, dar mai toți se adună de Crăciun la aceeași masă cu cei dragi și sărbătoresc Nașterea Domnului. Pentru că Nașterea Domnului Iisus Hristos pare a fi cea dintâi sărbătoare specific creștină, dintre cele ale Mântuitorului, deși nu este tot atât de veche ca Paștile sau Rusaliile, a căror origine stă în legătură cu sărbătorile iudaice corespunzătoare. În mentalitatea creștină primitivă, moștenită de la lumea veche, accentul se punea pe ziua morții și a învierii divinităților adorate, iar nu pe ziua nașterii lor, de aceea, cultul Mântuitorului în Biserica primară era concentrat în jurul morții și al învierii Sale şi calendarele creștine păstrează în amintirea posterității, nu datele nașterii mucenicilor și ale Sfinților, ci datele morții lor. De aceea, Nașterea Domnului este considerată în general ca o sărbătoare de origine mai nouă decât Paștile, fiind privită ca una dintre cele mai mari sărbători creștine și fiind prăznuită cu mare solemnitate. În Ajun se face slujba în cadrul căreia se citesc Ceasurile mari sau împărătești, iar, slujitorii Bisericii Ortodoxe umblă cu icoana Nașterii pe la casele credincioșilor, pentru a le vesti măritul praznic Împărătesc! Veche tradiţie la români, colindatul stă mărturie despre felul cum înţelepciunea populară a ştiut să vestească, prin versuri, venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Colindele româneşti sunt încărcate de frumuseţe şi duioşie, dar au, totodată, şi un puternic mesaj teologic. Prin vechimea lor, ele sunt un tezaur valoros al culturii şi spiritualităţii româneşti. Perioada pregătitoare Sărbătorii Naşterii Domnului este marcată de cântatul colindelor, ca modalitate de a vesti Întruparea Mântuitorului. În loc de concluzie, să spunem că la noi, colindele prin care se vesteşte Naşterea Domnului în ajunul zilei de 25 decembrie sunt de inspiraţie biblică şi prin versurile imnurilor dedicate Crăciunului se reconstruiesc imagini grăitoare din Sfânta Scriptură sau aspecte surprinse în icoane. De altfel, primele colinde au apărut cinci secole mai târziu de la Naşterea lui Hristos, cu toate că istoricii consideră că forma actuală, de imnuri dedicate Crăciunului sau Paştelui, s-a conturat în perioada contemporană, mai ales că în spaţiul creştin ele au rolul de a anunţa naşterea lui Mesia. Cuvântul «colind» provine din latinescul «Calendae Ianuarii», denumire pe care o aveau sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se făceau urările de belşug pentru noul an. Tot atunci se împărţeau şi daruri celor care colindau, obiceiul fiind întâlnit până astăzi. Potrivit tradiţiei, colindătorii trebuie să primească un colac făcut din grâu curat, numit «colindeţ», iar, scrierile teologice consideră că prin obiceiul de a împărţi colaci şi nuci colindătorilor, se fac trimiteri la simbolul cercului, al perfecţiunii, al sfinţeniei! Colindele creştin-ortodoxe ilustrează aspecte din viaţa Mântuitorului pe pământ, iar, unele vorbesc despre bucuria naşterii, altele despre evenimentele triste care, potrivit Bibliei, s-au derulat după naşterea lui Iisus, cum ar fi uciderea celor 14.000 de prunci de către regele Irod, dar, peste toate acestea, Nașterea Domnului este momentul în care putem trimite urări de Crăciun pentru cei dragi, deoarece la Bethleem Se naşte de Crăciun, Cel făr’ de-nceput, Fiul lui Dumnezeu, Care este Mesia, DOMNUL IISUS HRISTOS!
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
