HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
În Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor); Ap. Evrei 11, 33-40; 12, 1-2; Ev. Matei 10, 32-33; 37-38 şi 19, 27-30 (Urmarea lui Hristos); Sf. Ap. Iuda, rudenia Domnului; Sf. Cuv. Paisie cel Mare (Lăsatul secului pentru Postul Sf. Ap. Petru şi Pavel), la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, slujba oficiată în Biserica Ortodoxă Română face pomenirea tuturor sfinților, fiindcă Biserica ne cere să pomenim toți sfinții care sunt «prietenii» lui Dumnezeu, ocrotitorii de obşte și îndrumătorii noștri care sunt pomeniți imediat după Rusalii şi pentru că sfințenia este opera Duhului Sfânt. Sfinții sunt considerați toți cei care sunt în stare de harul prin care au ajuns la sfinţenie și au intrat în marea familie a «vaselor alese» ale lui Dumnezeu, iar, «Duminica tuturor sfinților» este sărbătoarea tuturor celor care sunt în Împărăția lui Dumnezeu și care alcătuiesc împreună o adevărată și minunată familie în comuniune cu Mântuitorul Iisus Hristos. Împărăţia cerurilor înseamnă şi participarea sfinţilor la fericirea veșnică a lui Dumnezeu, fiindcă Iisus Hristos vorbește despre Cer ca fiind Împărăția lui Dumnezeu sau ca despre o casă unde Tatăl ceresc își adună copiii, ca la un praznic împărătesc unde toți invitații sunt chemați să fie împreună, în comuniune. A fi împreună cu Dumnezeu este fericirea absolută într-o viaţă veşnică şi fără dureri, fără griji, fără spaime, cu toate dorințele împlinite, fiind sensibilizaţi de faptul că Dumnezeu este Tatăl nostru și El ne-a făcut fiii Săi, iar sfinții din Cer sunt frații noștri care ne așteaptă pe toți să ne regăsim printre ei! Sfinţii alcătuiesc o comuniune uriașă al cărui număr nimeni nu-l cunoaște, iar, dacă se reunește la această sărbătoare veșnică din preajma Tatălui, comuniunea devine ea însăşi o mulțime alcătuită din toate națiile, rasele, popoarele și limbile pământului! Desigur, în fruntea acestei mulțimi se află Mântuitorul nostru Iisus Hristos, căruia I se alătură toți cei care I-au urmat, în primul rând Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului și a noastră a tuturor, Împărăteasa Cerului și a Pământului, iar, lor li se adaugă şi apostolii, martirii și evangheliștii, mărturisitorii, asceții, ierarhii și toți cei ce au murit în drepta credință: episcopi, preoți, monahi și monahii, tați și mame, tineri și copii, cei cu inimă curată, făcătorii de pace, cei smeriți, cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei ce plâng, toți cei care sunt spălați și curățați prin sângele Mielului, aşa cum ne spune «Apocalipsa» (7, 14), iar, Dumnezeu ne îndeamnă mereu să căutăm sfințenia şi în viața sfinţilor de fiecare zi, în credința față de Hristos și în Evanghelie, în împlinirea smerită a rugăciunilor noastre!
,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”! (Ev. Matei 10, 32-33)
Aşadar, în Evanghelia care se va citi în Duminica întâi după Rusalii avem două texte importante sub forma a două pasaje din capitole diferite ale relatării Sf. Ev. Matei, care au același mesaj și cu accente care converg, fiindcă unul face parte dintr-o unitate tematică în care Hristos îi trimite pe Apostoli într-un fel de misiune de probare a propovăduirii acestora, când ucenicii vin să-I vorbească Celui ce i-a trimis despre cele înfăptuite, iar, El se folosește de acest prilej spre a le arăta care sunt adevăratele priorități într-o legătură esențială și miza ei finală. Domnul îi previne pe ucenicii Săi în legătură cu cele ce vor urma şi le descrie, în culori mai puţin măgulitoare un viitor marcat de persecuții, dureri și suferințe, dându-le posibilitatea să înțeleagă că martirajul va constitui un sfârșit nu doar potențial, ci chiar legat de realitate, spre a-i întări, când le arată că totul are în centru ideea de a oferi o valoroasă și incontestabilă asociere cu jertfa supremă! Pentru că: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”, arată Mântuitorul, mai ales că lepădarea, va aduce cu sine o acțiune în alt plan, în baza Rugăciunii Domnești: «precum în cer, așa și pe pământ», iar, potenţialei lepădări, Iisus Mântuitorul îi contrapune dificultatea mărturisirii. În acest fel, așteptăm să îi reîntâlnim în această sărbătoare veșnică pe toţi sfinţii, fiindcă moartea nu i-a separat de noi, dacă avem cu adevărat credință. În acest fel, noi rămânem uniți pentru veșnicie cu toți frații noștri din cer, prin gând, rugăciune și harul sfințitor care ne face să participăm cu toții la aceeași viață divină, mai ales că aceștia se gândesc la noi, iau parte la bucuriile și suferințele noastre și se roagă pentru noi, în condiţiile în care dorința lor cea mai arzătoare este aceea de a ne vedea reuniți în Împărăția Cerurilor, motiv pentru care ne îndeamnă să ne gândim la viața veșnică, a cărei valoare ei o cunosc deja, mai ales că prin rugăciunile lor şi ne ajută și pe noi să nu pierdem din vedere scopul final al câştigării Împărăţiei Lui Dumnezeu! Oricum, Împărăția Cerurilor valorează infinit mai mult decât momelile şi amăgirile pământești, fiindcă eternitatea e incomparabil mai importantă decât efemerul clipei vieţii pământeşti, oricât de intens ar fi trăită ea în desfătări trupeşti! Autenticitatea şi veridicitatea mesajului Mântuitorului Iisus Hristos constă şi în faptul că nu-i îndeamnă doar pe Apostoli să-L mărturisească, deoarece «oricinele» din debutul frazei vine să dea caracter de universalitate mesajului transmis, mai ales nouă, celor care la două milenii și ceva de la eveniment, ne străduim să-L mărturisim şi depinde numai de noi înşine, dacă vrem să-l primim, pentru că Dumnezeu ne îndeamnă să căutăm sfințenia şi în viața sfinţilor de fiecare zi, în credința față de Hristos și în Evanghelie, în împlinirea smerită a rugăciunilor noastre!
,,Oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarini, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni”!
În aceeași notă se înscrie și pasajul extras din capitolul al nouăsprezecelea al relatării Sf. Ev. Matei, când rezumă răspunsul doar la o întrebare a Sf. Ap. Petru, care e conștient că a lăsat toate spre a-I urma Învățătorului! Astfel, Sf. Ap. Petru doreşte să afle urmările acestei acțiuni în plan îndepărtat, pentru el și pentru ceilalţi Apostoli, mai ales că de data aceasta răspunsul este unul individualizat, lipsit de acea dimensiune universală, fiindcă Apostolilor li se promite că vor ședea pe douăsprezece tronuri și vor judeca semințiile lui Israel, însă, Domnul ține să mai sublinieze că: „Oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică!”, iar, prin aceasta, Pericopa Evanghelică a Duminicii întâi după Rusalii nu îndemnă la disprețuirea aspectelor materiale, ci, ea vine să propună ceva aflat în contradicţie cu logica lumească, deoarece arată că în centrul tutoror preocupărilor vieții creștine trebuie să se găsească urmarea lui Hristos. Deci, una are în centru metode şi mijloace precum ar fi mărturisirea sau lepădarea de anumite privilegii, ca o renunțare temporară, cu conștiința că toate vor fi întoarse însutit celui care se încumetă la un astfel de drum şi că asemenea Apostolilor, cel ce va dori să meargă înainte, Îl va avea pe Hristos alături, mai ales că nimeni dintre cei care I-au cerut ajutor nu a fost refuzat. Iar, cum vremurile sunt diferite, formele de materializare ale unui deziderat se pot metamorfoza și ele în timp, iar, în zilele noastre, mărturisirea lui Hristos, într-o societate secularizată, nu reclamă, de cele mai multe ori, martiriul propriu-zis, ci, Iubirea de Dumnezeu! În multe privinţe, mecanismele ideologice de manipulare sunt mult mai subtile, iar înspre apostazie creștinii sunt conduși adesea pe căi diferite față de primele veacuri ale creștinismului. Relativizarea valorilor morale, prezentarea răului în ambalajul binelui prezentat sub eticheta «imunizării», spre exemplu, ca şi alte aspecte similare reprezintă tehnici curente, adesea greu de decriptat pentru ochiul unui om ce nu e familiarizat cu anumite subtilități ale dezinformării! Dar, toate acestea fac mărturisirea, pe alocuri, mai dificilă ca atunci, pe alocuri, mai ușoară. A deveni un adevărat propovăduitor nu mai presupune astăzi a străbate mări și țări, decât în situații speciale, mai ales că pustiul vieții aproapelui e adesea un teren suficient de fertil pentru a răsădi acolo roada credinței. Așadar, pentru a-i cinsti pe toți sfinții, nu este suficient să păstrăm un moment de tăcere sau să depunem flori la icoanele sau mormintele lor, ci, trebuie să recunoaștem că ei sunt aleşii lui Dumnezeu, expresie desăvârșită a Creaţiei Lui! Suntem adesea chemați să-L aducem pe Hristos în viaţa noastră, iar, de putem, să-L sălășluim chiar, nu doar cu vorba, nu prin atitudini formale, prin strigăte, acuze și teorii pretins ştiinţifice, pentru că e plină lumea de ele, fiindcă duc adesea și la gesturi disperate, iar, adevărata mărturisire vine prin firescul vieții. Ea e cea care convertește mintea şi sufletul, iar, dacă este trăită în lumina Evangheliei, spiritualitatea creștină schimbă totul în jur, mișcă inimi și transformă oameni, schimbă lumea în bine, mai mult decât o fac toate dezbaterile de natură dogmatică la un loc sau promisiunile electorale mincinoase! Deci, să luăm aminte că pe parcursul vieții lor pământești, Sfinţii au împlinit poruncile Evanghelice, iar acum se bucură de rezultatul ostenelilor lor, şi, cât despre noi, frații lor, suntem încă pe câmpul de luptă și trebuie, ca și ei, să împlinim fericirile, ca, la final, să primim aceeași bine-meritată răsplată! Suntem trăitori pe acest pământ, pentru a ne pregăti pentru veșnicie, urmând învățătura Evangheliei și a Bisericii, căci Dumnezeu ne mântuiește, însă, nu contra voinței noastre, nici fără colaborarea noastră! Putem conta pe ajutorul sfinţilor, frații noștri din ceruri, care se roagă pentru noi și ne îndeamnă să îi urmăm întocmai! Poate că nu suntem capabili să îi copiem întrutotul pe martiri sau pe alți sfinți care au strălucit în viața Bisericii, însă, îi avem mereu înaintea ochilor minţii noastre pe sfinții necunoscuți, ale căror icoane nu se află în biserici și al căror nume nu apare în calendar, dar care sunt mai aproape de noi, de viața noastră cotidiană, deoarece, prin exemplul lor strălucit, ne ajută să dobândim sfințenia prin rugăciune smerită, fiindcă Dumnezeu ne îndeamnă să căutăm sfințenia şi în viața sfinţilor de fiecare zi, în credința față de Hristos și în Evanghelie, în împlinirea smerită a rugăciunilor noastre!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
