HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
În Duminica a 5-a după Rusalii ( a Sf. Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic); Ap. Romani 10, 1-10; al Sf. Părinţi: Tit. 3, 8-15; Ev. Matei 8, 28-34; 9,1 (Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei); a Sf. Părinţi: Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus), la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie oficiată în Biserica Ortodoxă Română, Sfânta Evanghelie ne deschide ochii inimii noastre pentru a ne însuşi învăţătura pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, în care Iisus vindecă doi demonizaţi din ţinutul Gadarei, situat pe un munte din apropiere şi la est de Râul Iordan, cam la 10 km sud-est de Marea Galileii. Constatăm că sunt câteva duminici la rând în care sunt rânduite la Sfânta Liturghie Evanghelii în care ni se vorbeşte despre minunate vindecări săvârşite de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar, dacă duminica trecută am aflat despre minunea vindecării slugii sutaşului, în duminica aceasta, vom afla o serie de lucruri despre vindecarea a doi îndrăciţi din ţinutul Gadarei sau al Gherghesenilor, iar, în duminica a 6-a, vom auzi despre vindecarea slăbănogului din Capernaum. Fără nici o îndoială că aceste vindecări, ca toate celelalte descrise în Sfintele Evanghelii, odată cu binefacerea unui caz sau altul, evenimentele descrise au darul să prevestească, de fapt, marea minune a mântuirii neamului omenesc din boala robirii păcatului şi a morţii! Putem afirma că impactul emoţional de la începutul pericopei este foarte mare, deoarece vedem că cei doi demonizaţi ne sunt prezenţaţi ca nişte oameni urâţi şi foarte cumpliţi, care ieşeau din morminte nelăsând pe nimeni să treacă pe calea aceea. Punând stăpânire pe aceşti oameni, diavolul voia să-i facă primejdioşi pentru semenii lor, să-i facă incapabili să trăiască în comunitate. De altfel, întotdeauna, diavolul îi îndepărtează pe oamenii pe care îi stăpâneşte, atât de Dumnezeu cât şi de semenii lor şi răscoleşte viaţa în comuniune! Prin intermediul patimilor, diavolul conduce sufletele celor doi, ei devenind sclavii propriilor păcate şi chiar un sălaş al diavolilor, Dumnezeu fiind absent din sufletele lor, motiv pentru care L-au şi alungat! De aceea, e bine ca să nu fim asemenea celor din ţinutul Gadarei, care L-au rugat pe Iisus ca să plece de la ei, ci, să-L rugăm să rămână cu noi în toate zilele vieţii noastre, mai ales că e greu de înţeles cum unii Îl alungă pe Iisus din viaţa lor, iar alţii Îl roagă să rămână. Dacă prin păcatele noastre Îl alungăm pe Dumnezeu din viaţa noastră, pe cine punem în locul Lui? Pe Mamona al banilor şi al bogăţiei? E bine să realizăm ceea ce înseamnă viaţa noastră cu Iisus Hristos, care este pace, bucurie, ajutor şi binecuvântare, dar, şi cum arată viaţa noastră de astăzi, fără de Iisus Hristos, adică, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, o viaţă în sărăcie, în criză, în războaie, în boli pandemice, în restricţii, iar, acest lucru ne arată că trebuie să-L primim pe Dumnezeu Care are puterea tămăduitoare de a îndrepta fiinţa noastră, ca să-L dorim şi să-L iubim cu adevărat, ceea ce presupune o luptă şi un efort duhovnicesc!
«Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?».
Aşadar, să luăm aminte faptul că puterea vindecătoare a Domnului Iisus Hristos nu se oprește numai la cei din neamul Său sau la cei din cetățile locuite preponderent de către iudei, ci, El merge să propovăduiască Evanghelia mai întâi de toate printre «oile rătăcite ale casei lui Israel», dar nu îi uită nici pe ceilalți, mai ales că acum două mii de ani, «Galileea neamurilor» era locuită și de alte seminţii: greci, romani, sirieni, popoare ale deșertului, cu care fără îndoială Mântuitorul intră în contact, dar, în Evanghelia Duminicii a cincea după Rusalii este vorba despre un scurt popas al Domnului printre păgânii din afara hotarelor acestei provincii nordice. De aceea, redăm textul Evanghelic pentru limpezimea şi mai ales pentru profunzimea subînţelesurilor sale: «În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa». (Matei 8, 28-34, 9,1). Deci, după ce a vindecat mulţi oameni oropsiți în Capernaum și a potolit marea învolburată, în timpul traversării ei nocturne alături de ucenici, în cazul de faţă vorbim despre acostarea la țărmul celălalt, în apropiere de o cetate numită Gadara, iar, locuitorii de aici, spre deosebire de evrei, își permiteau să crească porci, ceea ce era interzis după legea mozaică, făcându-i din perspectiva israeliților nişte păgâni, nişte oameni spurcați! De această dată, păgânii nu mai sunt dați ca exemplu pentru paradoxala lor credință, iar Iisus Domnul, nu mai e întâmpinat de aceștia pentru a performa vindecări miraculoase, pentru că, poate nici nu auziseră de El, deși Marea Galileii e un lac destul de mic și vestea merge repede! Însă, într-o cetate păgânească, încă, nu se aflase o asemenea știre. De această dată, lipsind alaiul, Iisus Hristos e întâmpinat de doi demonizați care ieșeau din morminte, iar, atât în textele biblice, cât şi în scrierile orientale, mormintele erau socotite locuri blestemate, de care e bine să te ferești. Se credea că mormintele aduceau necurăție celor care se atingeau de ele, iar vizitele nocturne la morminte erau interzise. Nu degeaba, până azi s-a creat un fel de folclor negativ legat de cimitire și mersul prin ele mai ales după apusul soarelui, deși tradiția curat creștină are o cu totul altă perspectivă de abordare! La noi, ortodocșii, există o slujbă de sfințire a cimitirului, care în traducere din grecește înseamnă «un spațiu de somn», iar, terenurile ocupate cu morminte, bisericește vorbind, sunt spații sacre și inviolabile, pentru a fi pecetluite până la cea de-a doua Venire a Domnului. În fine, să mai amintim faptul că cei doi demonizaţi Îl întâmpină pe Mântuitorul Iisus Hristos strigând: «Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?», iar, din această întrebare adresată Mântuitorului, deducem faptul că diavolul se arată a fi deranjat de prezenţa lui Hristos şi totodată recunoaşte în persoana Lui, dumnezeirea, deoarece Dumnezeu are puterea tămăduitoare de a îndrepta fiinţa noastră, iar, ca să-L dorim şi să-L iubim cu adevărat, acest lucru presupune o luptă şi un efort duhovnicesc!
«Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: ,,Duceţi-vă”! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci».
De această dată, spre surprinderea noastră, chiar şi diavolul crede şi se cutremură, deci, chiar şi diavolul crede în existenţa lui Dumnezeu, cu toate că unii oameni nu cred, când se declară atei, fiind nebuni de-a binelea! După cum spune psalmistul David: «Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu» (Ps 13,1; 52,1). Deci, diavolul care e diavol, crede în existenţa lui Dumnezeu pentru că ştie de unde a fost alungat şi ştie puterea infinită a lui Dumnezeu, care a adus toate de la nefiinţă la fiinţă. Din păcate, sunt oameni care nu cred în existenţa lui Dumnezeu, dar sunt alţii care nu cred nici în existenţa diavolului şi aceasta este cea mai mare viclenie a diavolului, să-l facă pe om să creadă că diavolul nu există! Vedem că în dialogul început cu Mântuitorul, diavolul continuă cu încă o întrebare sugestivă: Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Iată că diavolul ştie că Mântuitorul urmează să vină la sfârşitul lumii ca să dea fiecăruia răsplata pentru faptele sale şi se cutremură de Judecata cea din urmă a Mântuitorului. Aşadar, diavolul este mai realist decât unii oameni, care cuprinşi de patimi îndrăcite şi de pofta de bani, nu vor să se întoarcă la Dumnezeu, dar nici nu pun mare preţ pe Judecata de Apoi şi pe răsplata pe care o vor primi pentru faptele lor. Pentru că aceşti oameni nu se tem de cuvintele lui Hristos: ,,Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25,41. Sfântul Evanghelist Matei arată în relatarea sa, ce înseamnă supunerea necondiţionată a diavolului faţă de Mântuitorul Iisus Hristos: Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Prin această rugăminte, diavolul dovedeşte încă o dată viclenia sa nemărginită, deoarece doreşte ca în schimbul celor două suflete omeneşti pe care le stăpânea, în ultima instanţă să obţină puterea asupra unei turme de porci aflată în apropiere, cu scopul de a o pierde pe aceasta aruncând-o în mare. Evanghelistul Matei nu revine să povestească ceea ce s-a întâmplat mai apoi cu demonizații vindecați, doar din relatările sinoptice de la Luca și Marcu aflăm despre vindecarea miraculoasă, în timp ce aici, doar e sugerată prin faptul că paznicii turmei fug în cetate și povestesc locuitorilor ceea ce s-a întâmplat cu cei doi care până mai deunăzi le țineau calea și făceau drumul pe acolo imposibil de parcurs. Încheierea însă este relevantă: locuitorii ies în număr mare, chiar e vorba despre toată cetatea și Îl întâmpină pe Iisus, dar nu ca să Îl slăvească pentru vindecarea confraților lor sau pentru cuvintele minunate, așa cum făcuseră alţii, ci ca să Îl roage să plece! De altfel, Mântuitorul Hristos, ştiind intenţia vrăjmaşului, dar ştiind şi afacerile nu tocmai curate ale gadarenilor, ca şi ale unor politicieni de astăzi, le îndeplineşte rugămintea spunându-le: Duceţi-vă, iar, această decizie avea să-I aducă lui Hristos izgonirea din acele ţinuturi de către locuitorii cetăţii Gadara, care prin pierderea porcilor îşi pierdeau avuţia, pentru că ei aveau ca îndeletnicire comerţul cu porci! În concluzie, dacă ar fi să ne oprim asupra unei realităţi ce reiese din Evanghelia acestei Duminici şi nu numai, am putea spune că ceea ce deosebeşte învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos de celelalte învăţături ale cărturarilor este faptul că ea se potriveşte tuturor vremurilor, tuturor locuitorilor şi tuturor oamenilor, iar, întâmplarea din ţinutul Gadarenilor are şi astăzi aceeaşi putere de convingere, aceeaşi valoare morală şi aceeaşi dumnezeiască lumină prin care Dumnezeu dovedeşte cu prisosinţă că are puterea tămăduitoare de a îndrepta fiinţa noastră, iar, ca să-L dorim şi să-L iubim cu adevărat, acest lucru presupune o luptă şi un efort duhovnicesc!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
