Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu alege ca Iisus Hristos să Se nască într-un loc nerâvnit de nimeni, de aceea, Domnul vine mereu în viaţa noastră cea plină de fapte lumeşti, pentru a ne mântui!

707

În Duminica dinaintea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos (a Sf. Părinţi după trup ai Domnului); Ap. Evrei 11, 9-10; 32-40; (Genealogia Mântuitorului), la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie oficiată în Biserica Ortodoxă Română, Evanghelia care se citeşte în cadrul slujbei prezintă genealogia Mântuitorului Iisus Hristos, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că Dumnezeu Tatăl are un plan temeinic de mântuire a lumii, iar, Întruparea Fiului Său, nu a fost un exerciţiu al hazardului, ci, rezultatul lucrării Dumnezeului Ceresc în decursul timpului, ca şi al răspunsului oamenilor la dragostea Sa, fiindcă Întruparea Fiului ca Om! A fost împlinirea unui Plan pregătit din veşnicie, ca o Taină cunoscută de către Atotputernicul Dumnezeu, mai înainte de facerea lumii! Astfel, ni se înfăţişează Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam, căci, Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon; După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: ,,Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”. Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus. În felul acesta, vom putea înţelege că pregătirea generaţiilor umane luminate de credinţă, pentru venirea şi primirea Mântuitorului Iisus Hristos în lume, prin minunata Sa Naştere în ieslea din Betleem, s-a făcut treptat, fiind aşteptată în mod activ şi emoţionant venirea lui Mesia, pentru că în ultimă instanţă, nu poate fi vorba despre o aşteptare pasivă, ci, despre o lucrare duhovnicească activă pentru dobândirea mântuirii şi a vieţii veşnice! De aceea, coborârea Lui Dumnezeu pe pământ este un semn de netăgăduit al marii lui bunăvoințe față de noi, oamenii păcătoşi, pentru că şi bunăvoința noastră este cea care ne conectează la viața Lui Dumnezeu şi devine cerința minimală spre a ne învrednici de prezența Lui, pentru a-L întâlni aici, pe pământ, unde Dumnezeu alege ca Iisus Hristos să Se nască într-un loc nerâvnit de nimeni, de aceea, Domnul vine mereu în viaţa noastră cea plină de fapte lumeşti, pentru a ne mântui!

,,Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea lui vine prin conştiinţă, şi nu prin turmă”! (Constantin Noica)
Evanghelia Duminicii acesteia ne invită spre o aşezare împlinitoare în Sinaxarul neamului Lui Iisus Hristos, pentru că toată înşiruirea aceasta a genealogiei Mântuitorului nostru Iisus Hristos dovedeşte că nu avem doar un simplu joc al hazardului, că prezenţa Domnului în lume s-a făcut după toate mijloacele prin care Dumnezeu a îngăduit în marea Lui dragoste să nu ne alunge sau să ne îngrozească, ci, ne-a trimis pe Însuşi Fiul Său Cel Unul Născut, în chip uman şi înfrăţit cu noi, pentru ca să ne mântuiască de tot ceea ce înseamnă apăsarea păcatului! În esenţă, ne aflăm înaintea acestei Duminici ca înaintea unei istorii de aşteptare şi de speranţă, pentru că tot ceea ce aştepta neamul lui Israel se mărturiseşte prin neamurile amintite, care sunt împărţite atât de minunat şi de inspirat de către Sf. Ev. Matei, ca să învăţăm, de fiecare dată, că de la Avraam până la David sunt 14 neamuri, de la David până la strămutarea în Babilon sunt alte 14, iar de la strămutarea în Babilon până la Hristos, de asemenea, sunt 14 neamuri, iar după Hristos e un singur neam, acela al lui Hristos. Cu siguranţă că tot ceea ce a fost neam înainte de Hristos devine neam în Biserica Sa, până la sfârşitul veacurilor, mai ales că devine important să ne simţim din familia mare a Mântuitorului Hristos pentru totdeauna! Astfel, avem posibilitatea să vedem cu claritate că la Naşterea Mântuitorului Hristos în Betleem, toţi suntem chemaţi laolaltă cu Iosif să înţelegem visul din inima noastră! Suntem chemaţi cu păstorii, să mergem cu paşi siguri, cu magii să-L întâmpinăm pe Hristos, fără să avem vreo îndoială în suflet, fără să ne tulburăm atunci când ni se pare că locurile pe care le avem sunt veşnice şi noi înşine suntem de neînlocuit! Mergând la biserică la Sfânta Liturghie, realizăm faptul că Duminica aceasta ne scoate dintr-un climat anemic şi pasiv, în care lumea de astăzi L-a uitat pe Hristos de frica pandemiei! Înaintea Lui Dumnezeu, ni se vesteşte mai mult decât o magie a Crăciunului, pentru a trăi şi a ne regăsi într-un spirit al său, pentru a conştientiza pe deplin că Iisus Hristos este Dumnezeu, că Naşterea Domnului, deci, Crăciunul în sine, constituie punctul de pornire al lumii pentru vieţuirea în Hristos şi spre mântuire! Prin toată semnificaţia sa înaltă şi deplină, Crăciunul este un mod de a fi în Hristos şi un mod firesc de a-L chema pe Hristos ca parte integrantă a propriei noastre mântuiri. Genealogia Mântuitorului ne demonstrează convingător că Hristos Domnul Se naște într-o iesle săracă din Betleemul Iudeii, pentru că în casă de om «nu mai era loc de găzduire» (Luca 2, 7). Sfântul Evanghelist Matei arată că Iisus din Nazaret este fiul lui David, este moştenitorul făgăduinţelor făcute de către Domnul Hristos urmaşilor lui Iesei şi rezumă în cele două nume mari, David şi Avraam, cele patruzeci şi două de generaţii până la Mântuitorul, grupând aceşti fericiţi strămoşi în trei serii: de la Avraam până la David – strămoşii din epoca patriarhilor, de la David până la Iehonia, când a fost strămutarea în Babilon – aceasta este epoca regilor, apoi, de la Iehonia până la lisus Hristos, epoca marilor preoţi, care erau şi conducători politici ai poporului, dar, numai Dumnezeu alege ca Iisus Hristos să Se nască într-un loc nerâvnit de nimeni, de aceea, Domnul vine mereu în viaţa noastră cea plină de fapte lumeşti, pentru a ne mântui!

,,Omul, dacă nu are în substanţa lui ideea nemuririi şi a mântuirii, nu e liber. Seamănă cu berbecul, cu capra, cu oaia…”! (Petre Ţuţea)
Dacă facem o incursiune în timpul divin, constatăm că Adam și Eva nu au fost alungați din rai, până nu au alungat ei înşişi raiul din inima lor, când s-au lepădat de cuvântul lui Dumnezeu și au primit minciuna diavolului, acea ispită care aduce iadul în viaţa oamenilor! Să fim bine înţeleşi, Dumnezeu nu a renunțat niciodată de a veni în inima omului, iar, atunci când a găsit potrivită o poartă spre a pătrunde în lume, a venit luând fire omenească din trupul Fecioarei Maria, care devenise ea însăși o «Sfântă a sfintelor», prin viețuirea ei îngerească în locul cel mai sfânt din templul Legii celei Vechi. Maica Domnului a zămislit în pântecele său pe Fiul lui Dumnezeu, nu doar pentru că Duhul Sfânt a curățit-o și a pregătit-o pentru aceasta în chip desăvârșit, ci, mai ales, pentru că ea, la vestirea arhanghelului, a arătat disponibilitate, spunând: „Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38), iar, atunci când a venit momentul nașterii, nici ea, nici Fiul ei nu au găsit disponibilitate la oameni şi nu au fost primiţi de nimeni din Betleem! În pofida acestui fapt, nepăsarea oamenilor nu a schimbat cu nimic Planul lui Dumnezeu, Cel Care alege ca Iisus Domnul să Se nască în condiţii dintre cele mai vitrege, printre alte vieţuitoare decât oamenii! Desigur, se poate discuta, în principiu, dacă omul primitor împlinește acele condiții de a fi onest cu el însuși, de a avea bunăvoința pentru a-L primi pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că sunt două ipostaze ale aceleiași receptivități, ale unei mântuitoare deschideri, iar, a avea bunăvoință, nu înseamnă a fi permisiv, a promova relativismul moral, cum înțeleg cei care promovează valorile unei societăți democratice şi deschise în care libertatea se asigură prin proslăvirea statului de drept! În concluzie, a fi deschis presupune a lăsa Cerul să vină în inima ta, privindu-l cu deschidere, înseamnă a crede că Dumnezeu nu renunță la tine, ci, doreşte să intre în viața ta oriunde găsește o cale deschisă, fără a aduce, însă, atingere libertății tale! Poate că suntem obișnuiți în a-L căuta pe Dumnezeu în cele mai înalte şi slăvite zări, în slava cerului, pentru că într-adevăr, El este acolo, dar, nu acolo Îl întâlnim cel dintâi, ci în inimile noastre, iar, Domnul vine acolo unde nu te aștepți, în acel loc al vieții tale pe care nu-l iei în seamă, poate chiar îl ignori cu premeditare, pentru că aşa suntem noi, oamenii, fără să realizăm faptul că Iisus Hristos, poate ni se-arată, nu în slavă, ci în umilință, în smerenie desăvârșită, iar, celor care-L refuză cu totul, chiar li Se arată răstignit, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos, i Se arată fiecăruia după cum îi sunt inima și viața, iar, Dumnezeu alege ca Iisus Hristos să Se nască într-un loc nerâvnit de nimeni, de aceea, Domnul vine mereu în viaţa noastră cea plină de fapte lumeşti, pentru a ne mântui!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here