Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa! – Dumnezeu a rânduit ca prin hotărârea Sfântului nostru Sinod, să fie proclamaţi sfinţi dintre ierarhii, domnitorii, cuvioşii şi martirii acestui neam care iubeşte sfinţenia!

798

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
În Duminica a 2-a după Rusalii (a Sfinţilor Români); Ap.Romani 2, 10-16; al Sf. Români: 2 Corinteni 5, 17-20; 6,1, 3-7,10; 13,11; Ev. Matei 4, 18-23 (Chemarea primilor Apostoli); a Sf. Români: Matei 5, 14-16; 10, 32-33, 17-18,22 (Lumina faptelor bune şi mărturisirea lui Hristos), la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, slujba oficiată în Biserica Ortodoxă Română rânduieşte să se citească fragmente din capitolele al 4-lea, al 5-lea și al 10-lea, privitoare la chemarea primilor Apostoli de către Mântuitorul Iisus Hristos și la mărturisirea publică a numelui Său, dar, în complexitatea sa incontestabilă, istoria cultului sfinţilor ne arată că au existat şi că există sfinţi locali, în sensul cel mai profund, adică, sfinţi veneraţi într-o cetate sau numai într-o mănăstire, apoi sfinţi locali, în sensul mai larg al cuvântului, adică, sfinţi veneraţi într-o regiune sau într-o provincie, apoi sfinţi naţionali, veneraţi într-o Biserică naţională autocefală, sfinţi generali, veneraţi într-o Biserică autocefală sau în întreaga Ortodoxie, şi sfinţi universali, veneraţi atât în Biserica Ortodoxă, cât şi în cea catolică. Într-un cuvânt, sfinţii naţionali sunt sfinţii al căror cult s-a născut pe teritoriul unei Biserici naţionale autocefale şi existenţa acestora demonstrează specificitatea etnică a unei Biserici ortodoxe locale, care a fost prezentă în organizarea Bisericilor ortodoxe de la început şi până în zilele noastre. De altfel, creştinismul s-a născut şi există în condiţii date şi el nu poate exista în condiţii de normalitate şi veridicitate, decât respectând datele esenţiale ale vieţii reale. Putem spune că sfinţii români, canonizaţi de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anul 1950, şi prăznuiţi în calendarul nostru creştin ortodox, au fost mai întâi cinstiţi de către poporul român credincios, actul canonizării confirmând şi proclamând recunoaşterea sfinţeniei care vine din lucrarea continuă a Sfântului Duh în oameni, iar, Dumnezeu a rânduit ca prin hotărârea Sfântului nostru Sinod, să fie proclamaţi sfinţi dintre ierarhii, domnitorii, cuvioşii şi martirii acestui neam care iubeşte sfinţenia!

,,Învrednicitu-s-au, în vremurile cele dintâi, străbunii noştri, de păstori desăvârşiţi, care prin viaţa lor sfântă i-au povăţuit pe calea mântuirii”!
Aşadar, după Duminica Rusaliilor şi după Duminica Tuturor Sfinţilor, avem şi Duminica Sfinţilor Români, o sărbătoare închinată sfinţeniei izvorâtă sau crescută din neamul nostru românesc, pentru că acesta este momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos îi cheamă la apostolat, la misiune, pe primii ucenici, care sunt Simon Petru şi Andrei, apoi Iacob şi Ioan, iar, lor le spune foarte simplu: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni!”, ei fiind de meserie pescari, aşa cum se cunoaşte. Iată, că Domnul nostru, nu le spune nimic altceva, iar, pescarii răspund afirmativ, adică, merg după Iisus Hristos, pentru că pe drumul sfinţeniei se porneşte cu o chemare pentru a se ajunge în zona tainicelor lucrări ale lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos este El Însuşi Dumnezeu cu o prezenţă duhovnicească ce iradiază puternic în zona duhului şi a sufletului, determinând opţiunea urmării Lui Hristos, dincolo de percepţia şi de explicaţiile pe care noi le putem avea şi le putem da cu mintea omenească! Aşa se întâmplă şi cu aceşti oameni simpli, când am putea remarca faptul că simplitatea omului este un avantaj în astfel de situaţii, mai ales că simplitatea sufletului îl face pe om cu mult mai sensibil la această chemare tainică, mai spontan la răspuns, mai direct în orientarea sa duhovnicească! Constatăm cp omul simplu nu face analize, nu evaluează, nu calculează, ci se încrede în Domnul, iar, această încredere place lui Dumnezeu. În fond, ei răspund unei chemări fizice adresate prin glas, dar, ceea ce îi determină să răspundă fără nici un fel de ezitare este cealaltă chemare, din adânc, a Duhului Sfânt! De cele mai multe ori, Dumnezeu ni se adresează tuturor celor care am pierdut simplitatea, sinonimă şi cu oarecare curăţenie a minţii, a sufletului, cu lipsa de complicaţii, cu lipsa de sofisme speculative! Ca să nu ne depărtăm de frumuseţea Pericopei Evanghelice, să pornim de la faptul că poporul nostru a avut şi are, desigur, eroii săi naţionali, alături de poeţi, scriitori, artişti etc., de mare valoare, dar trebuie să se ştie mai limpede că are un mare număr de sfinţi, cunoscuţi şi necunoscuţi, pe care noi i-am numi eroi naţionali, pentru viaţa şi misiunea lor exemplară şi curată! Despre mulţi dintre ei ştim puţine lucruri, pe alţii nu-i cunoaştem încă, dar când Dumnezeu ne va învrednici să trecem pragul veşniciei, îi vom întâlni, cu Voia Domnului, pe toţi, vom vorbi cu ei şi ne vom bucura de vederea lor în Împărăţia cerului. Iar, până când Dumnezeu ne va ferici cu vederea, faţă către faţă, a sfinţilor noştri, să ne bucurăm a-i vedea în duh, pomenindu-i cu evlavie, desigur pe cei cunoscuţi, dar neuitând să îndreptăm un gând cucernic şi către cei necunoscuţi. Desigur, spaţiul limitat, propus pentru a-i evoca nu ne îngăduie să înşirăm amănunte din viaţa şi faptele lor, ci, doar să amintim ziua pomenirii, numele, vremea şi locul vieţuirii, totodată ceea ce credem că a fost dominant în slujirea lor, iar, ordinea pomenirii lor este conformă cu ordinea lunilor anului bisericesc! Aşadar: la 13 sept. – Cv. Ioan de la Prislop, sec. XV-XVI, Tara Haţegului (Prislop), care a dus o viaţă retrasă într-o chilie, numită şi azi «a sfântului», la 15 sept. – Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, † 1656, vieţuitor la Partoş-Banat, fost mitropolit de Timişoara, mare făcător de minuni, la 27 sept. – Sf. Ier. Antim Ivireanul, † 1716, mitropolit al Ţării Româneşti (1708-1716), martirizat de turci, mare predicator, tipograf, ctitor al Mănăst. «Antim» din Bucureşt, la 14 oct. – Sf. Cv. Parascheva de la Iaşi, sec. XI, n. Epivat, Tracia, viaţă retrasă în pustnicii; din 1641 sfintele ei moaşte sunt aduse la Iaşi, la 21 oct. – Cv. Visarion Sarai, Sofronie de la Cioara, Nicolae Oprea Miclăuş, Preot Moise Măcinic din Sibiel şi Preot Ioan din Galeş, toţi mărturisitori şi apărători ai ortodoxiei în Ardeal, în sec. al XVIII-lea; în afară de Sofronie, care a murit nu se ştie pe unde prin Ţara Românească, toţi ceilalţi au murit în închisoarea Kufstein (Munţii Tirolului, Austria), aruncaţi din ordinul împărăţiei, unde se duseseră să ceară dreptate pentru români, la 15 nov. – Cv. Paisie de la Neamţ (Velicikovschi), originar din Poltava-Ucraina, vieţuitor la Athos, de unde a adus în Moldova rânduieli monastice severe, dar înţelepte, inclusiv rugăciunea inimii; stabilit la Mt. Neamţ, unde trece în veşnicie, la 15 nov. 1794, la 23 nov. – Cv. Antonie de la Schitul Iezer-Vâlcea, sec. XVII-XVIII, mare iubitor de pustnicie, cel mai renumit sihastru al Olteniei, renovator al Schitului Iezer, la 7 dec. – Sfântului Mc. Filoteea de la Argeş, n. la Târnovo, sec. XIII, ucisă de tatăl ei cu securea, pentru că împărţea mâncare la săraci, iar, sfintele ei moaşte se găsesc la Mânăstire Curtea de Argeş, la 18 dec. – Cv. Daniil Sihastru, duhovnicul lui Ştefan cel Mare, retras în chiliile de la Putna şi Voroneţ; înmormântat la Mt. Vorone, la 25 ian. – Sf. Ier. Bretanion, episcop de Tomis († 381), prieten cu Sfântului Vasile cel Mare, cu care corespondează, cel care îl înfruntă cu mult curaj pe împăratul arian Valens, la 28 feb. – Cv. Casian Dobrogeanul – originar din Casimcea, n. Dobrogei, vieţuitor la Betleem, Egipt şi Constantinopol, unde va fi hirotonit diacon de Sfântului Ioan Gură de Aur, după care merge la Roma şi în Galia, la Marsilia, unde pune bazele monahismului apusean şi moare, în 435, la 29 feb. – Cv. Gherman din Dobrogea – prieten şi consătean cu Casian, cu care va călători în Siria, Palestina, Egipt, Constantinopol – unde va fi şi el hirotonit de Sfântului Ioan Gură de Aur; merge la Roma, unde, alături de Casian, va lua apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, prigonit în acea vreme. Moare la Roma prin anii 405-415; la 26 martie – Sf. Mc. Montanus preotul şi soţia sa Maxima, înecaţi în râul Sava, la 26 martie 304, lângă Singidunum, Belgradul de azi (locuit în acele vremuri de strămoşii noştri daco-romani), pe vremea persecuţiei lui Diocleţian şi Maximian Galeriu; la 11 aprilie – Sf. Ier. Calinic de la Cernica, n. în Bucureşti, în suburbia Sfântului Visarion, călugărit la Mânăstirea Pasărea, vieţuitor la Cernica, lângă Bucureşti, episcop de Râmnic (1850-1867); † 1868; sfintele moaşte la Mânăstirea Cernica; vieţuitor smerit şi mare făcător de minuni; la 12 aprilie – Sf. Sava de la Buzău, înecat în râul Mouseos (Buzău), în anul 372, la vârsta de 38 de ani, pe vremea persecuţiei lui Atanaric; Sfintele lui Moaşte sunt trimise Sfântului Vasile cel Mare, de către Iunius Soranus, guvernator al Dobrogei; la 20 aprilie – Sfântului Teotim, episcop de Tomis, preţuit pentru viaţa lui sfântă; are şi scrieri cu caracter moralizator; prin anii 400-403 ia apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur; la 24 aprilie – Sf. Ier. Ilie Iorest, originar din Ardeal, călugăr la Putna, misionar în Ardeal, mitropolit de Alba-Iulia (1641-1643), luptător împotriva calvinismului, închis de Gh. Rakoczy, pelerin în Rusia după ajutoare, retras la Putna unde moare la adânci bătrâneţi; Sf. Ier. Sava Brancovici, n. la Ineu-Arad, protopop de Ineu şi mitropolit de Ardeal (1656-1659), persecutat de calvini, pelerin în Rusia după ajutoare; va fi închis de Mihail Apaffi; moare, bolnav, în 1683; Sf. Ier. Iosif Mărturisitorul din Maramureş, năsăudean de origine, episcop de Maramureş (sediul la Sfântului Mihail din Peri), 1690-1691; chemat la Viena pentru a părăsi ortodoxia, refuză; închis, scos din scaun, † 1711; la 12 mai – Sf. Mc. Ioan Valahul, rob la turci la 15 ani (1659), cumpărat de un «sodomit» pentru scopuri murdare, fapt pentru care Ioan îl ucide; ademenit de agareanca văduvă şi pentru că refuză «propunerea», va fi închis şi spânzurat; la 27 mai – Sf. Mc. Iuliu Veteranul (i se spune „veteranul” pentru că a participat la 6 războaie); i se taie capul cu sabia de către persecutorul Diocleţian, la Durostor; la 2 iunie – Sf. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, n. aprox. 1300 în Trapezunt, negustor; un dregător tătar îl persecuta pentru a-l trece la legea lui, însă, refuză şi i se taie capul cu sabia. Alexandru cel Bun îi cumpără Sfintele Moaşte (1402) şi le aşează în Bis. Mirăuţilor-Suceava; la 4 iunie – Sfinţii Mc. Zotic, Atal, Camasis şi Filip, nume de martiri descoperite într-o grotă la Niculiţel-Tulcea; martirizaţi pe vremea lui Diocleţian sau Liciniu. Sfintele lor Moaşte se găsesc azi la Mt. Cocoş-Tulcea; la 24 iunie – Sf. Niceta de Remesiana (azi Niş, în Jugoslavia), daco-roman, în sec. 4-5 episcop de Remesiana, dar şi misionari la „besi”, strămoşi ai noştri din sudul şi nordul Dunării; are şi scrieri teologice, imne (între care cunoscutul „Pre Tine Dumnezeule Te lăudăm”); la 30 iunie – Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeţi (jud. Alba), sec. XIII-XIV, cel mai vechi nume de episcop cunoscut în Transilvania; la 1 iulie – Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi, sec. XIV, călugăr la Mt. Bogdana, pe vremea lui Bogdan I; episcop de Rădăuţi, sub domnia lui Alexandru cel Bun. Se retrage în pustnicie la Schitul Laura; Sfintele moaşte au dispărut fără urmă; la 2 iulie – Sf. Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), ale cărui fapte deosebite nu le mai ştiu copiii din clasele primare; canonizarea lui este contestată de către cei ce nu vor să vadă linia dominantă a vieţii lui: mare ctitor de biserici şi mânăstiri şi apărător al creştinătăţii şi graniţelor pământului strămoşesc. Sfintele lui moaşte se găsesc la Mt. Putna; la 8 iulie – Sf. Mc. Epictet preotul şi Astion monahul, martirizaţi prin tăierea capului sub Diocleţian (aprox. 290) la Halmiris, pe malul lacului Razelm de azi; la 18 iulie – Sf. Mc. Emilian de la Durostorum (Silistra de azi, Bulgaria), militar, martirizat prin aruncarea în foc, în 362, pe vremea lui Iulian Apostatul; la 5 august – Cv. Ioan Iacob de la Neamţ, n. 1913 în Crăiniceni-Botoşani, orfan de mic, vieţuitor la Neamţ, Turnu, Sf. Sava-Palestina (lângă Iordan), unde a fost şi stareţ (1947-1952); retras într-o peşteră din pustia Hozeva (†1960); a lăsat frumoase poezii în manuscris; la 7 aug. – Cv. Teodora de la Sihla, n. în Vânători-Neamţ (+ 1650), căsătorită, dar pentru că n-a avut copii, în bună înţelegere cu soţul au îmbrăţişat amândoi haina îngerească, ea retrăgându-se, cu binecuvântarea stareţului Varsanufie de la Neamţ, în Munţii Sihlei (într-o peşteră, numită azi „a Sfintei Teodora”), el la Mt. Poiana Mărului. Sfintele ei Moaşte se găsesc la Mt. Pecerska-Kiev, în aşteptarea repatrierii; pentru a încheia cu Sf. Mc. Constantin Vodă Brâncoveanu, martirizat de turci, pentru că nu a vrut să se lepede de credinţa ortodoxă, alături de cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi de Sfetnicul Ianache, la 16 aug. 1714, la Constantinopol, iar, în final, să reiterăm faptul că nu am pomenit decât sfinţii români cunoscuţi (şi nici dintre aceştia pe toţi), fiindcă Dumnezeu a rânduit ca prin hotărârea Sfântului nostru Sinod, să fie proclamaţi sfinţi dintre ierarhii, domnitorii, cuvioşii şi martirii acestui neam care iubeşte sfinţenia!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!

P.S. Astăzi, 24 iunie 2022, cu prilejul sărbătoririi «Naşterii Sfântului Proroc Ioan BOTEZĂTORUL, la Hramul Mănăstirii «ICOANA», din comuna CRASNA, judeţul GORJ, Înaltpreasfinţitul Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, va oficia SFÂNTA şi DUMNEZEIASCA LITURGHIE!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here