Cum ziarul Gorjeanul vine dintr-o poveste, la o sută de ani, să ne închipuim că s-ar fi chemat mai întâi Ion (Jean Bărbulescu), după o stagnare i s-ar fi spus în alt fel (Steagul nostru), apoi ar fi fost numit – să plusez – Maria (Gazeta Gorjului), deși tot bărbat a fost. În realitate, gorjenilor le-a păsat mai puțin că publicația ținutului s-a numit vremelnic după cum se impunea, mizând pe informația adusă de la centru, din orașul de pe Jii, unde Jean Bărbulescu – Întemeietorul – îi săpase izvorul. În anii apropierii mele de Ținutul de Sus al Olteniei, se tipărea Gazeta Gorjului, cu un conținut majoritar dictat de politica zilei, dar și cu o bogată pagină culturală a locului.
Mi-a fost sortit să devin gorjean, poate să mă înnobilez un pic mai la munte. Gazeta Gorjului era într-o vreme cafeaua de dimineață a tuturor. Când reușeai să publici doar trei – patru rânduri ajungeai cunoscut de o lume, una mică, aproape rustică.
L-am cunoscut bine pe nea Jan Cănăvoiu, redactor cultural, poet și epigramist, pe Titus Stoichițoiu și Ion Popescu – Brădiceni, corectori, acolo, în cămăruța de la tipografie.
O întâmplare nefericită a fost că m-a îndemnat Ion să ridic receptorul telefonului și să mă… deconspir, de unde, am aflat mai târziu, s-a declanșat o cercetare pentru faptul că mă aflam în cămăruța corectorilor. Ce vremuri! Cu ajutorul lui Titus Stoichițoiu reușeam să strecor – pe fir scurt – în Gazeta Gorjului știri sportive locale. Altfel, o știre propusă până la prânz în redacție era întoarsă pe toate părțile, de ce așa, de ce nu altfel!
În Gazetă au publicat cam toți ai noștri scriitori bravi. Îmi amintesc de zilele acelui sfârșit de decembrie 1989, când m-a luat poetul Victor Barbu după el să vedem ce se întâmplă la redacție. Pe o masă din camera de la etaj erau înșirate teancuri cu manuscrie.
– Hai, băieți, luați ce aveți pe-aici!
Numărul de libertate al Gorjeanului era dedicat Revoluției și iar se vindea ca pâinea caldă. Cu siguranță se bucura din ceruri și Jean Bărbulescu, care așteptase să se întâmple, îngerește, punând umărul.
În noiembrie 1996, când s-a dat jos de la rădăcină Coloana fără de Sfârșit, mi s-a publicat pe o coloană poemul În grădină s-a tăiat trandafirul, protestul poetului Alex Gregora la crima ce se înfăptuise. Mulțumesc!
Într-o vreme – șase luni (2011), zi de zi am colaborat la Gorjeanul cu tablete din ciclul Jupan de Gorj. N-am pierdut o zi, îmi făcusem vise ca să continui, însă s-a petrecut un scurt-circuit. Nu spui din vina cui!
La împlinirea de o sută de ani, mi-aș dori un ziar puternic, să aprindă munții, să-i mute și să le dea zilnic informația exactă cetățenilor din ținut. Mă gândesc la faptul că un abonament anual nu costă mai mult de-o căciulă brumărie. Ori gorjeanul nostru are destule căciuli, de ce să nu-i ofere una și publicației Gorjeanul!
Alex GREGORA
