Ca om politic T. Băsescu este terminat, băsismul şi slugărnicia încă mai rezistă

292

Vrem sau nu să recunoaştem, dar România este contaminată de băsism. Televiziunile şi mass-media în general, în loc să fie preocupate în principal de problemele cu adevărat importante din economie, învăţământ, sănătate, administraţie publică, cultură, etc, preferă să-şi axeze politica editorială în jurul unui personaj, băgându-l prea mult în seamă, în ciuda faptului că acesta are o mare parte de vină în declanşarea şi menţinerea situaţiei de criză internă, ce duce ţara de râpă.

În acelaşi timp, acest individ malefic este şi ilegitim, chiar inexistent ca om politic, după Referendumul de demitere şi alegerile din 2012.
Şi totuşi, perfidul virus B a pătruns adânc în mentalul public şi se manifestă destul de agresiv, deşi s-a încercat în câteva rânduri anihilarea acestuia, pentru a mai da o şansă românilor, scăpându-i de nedreptăţi şi umilinţe. Altfel, e limpede că băsismul, împletit într-un mod extrem de păgubos cu slugărnicia, mai înseamnă că personajul cu pricina, se vrea băţos şi mereu în blană de leu la el acasă, în schimb se comportă precum un iepuraş fricos cu cei de la Bruxelles, Washington sau alte centre externe de putere, nerealizând nimic bun şi palpabil pentru România. Mai mult decât atât, a reuşit să sape şi să distrugă de la temelie structurile de rezistenţă ale ţării, la fel pe adversarii săi politici, chiar foşti şi actuali trupeţi portocalii, ori de câte ori unii dintre ei au mişcat în front, vociferând într-un fel sau altul la poftele şi pornirile lui dictatoriale.
Or, cu toate aceste nefericite întâmplări, avem a băga de seamă că slugărnicia chiar s-a metamorfozat, uneori la scară naţională, motiv pentru care un astfel de virus perfid a devenit tot mai greu de neutralizat. Altfel spus, ne va trebui ceva vreme să scăpăm nu doar de spiritul băsist, dar şi de bocisme, udrisme, stolojisme, fluturisme, etc, iar când îşi mai face apariţia în spaţiul public şi zeloasa doamnă cu breton, adică mincinoasa cu cele 2,5 milioane de voturi fraudate, pur şi simplu te revolţi, dar şi te ia cu frisoane la cum mai încearcă ei prin năravul slugarnic, să dovedească că băsismul trebuie să fie în toate. În realitate, gaşca lor de ticăloşi a făcut mai mult rău acestui popor decât toate calamităţile naturale şi politice din ultimii 50 de ani. Însă cum ”năravul din fire n-are lecuire”, iată că nici acum, coabitatorul de la Cotroceni nu se potoleşte şi continuă să facă valuri cu ceea ce ştie mai bine; să mintă, să dezbine şi să distrugă până la pârjol aproape tot ceea ce întâlneşte în cale. Fie şi numai cu modicele butoane din sufragerie, dar prin aceeaşi parşivenie şi cârdăşie.
Aşa că, cine-l mai crede pe individ, minţind, manipulând, hăhăind, ş.a.m.d., ori e prost, ori e rău cu capul. Totuşi, paradoxal, V.Ponta a muşcat din nada otrăvită, spre surprinderea şi nemulţumirea marii mahorităţi a românilor, ceea ce avea să pună în pericol şi alianţa PSD-PNL, adică exact ce urmăreşte codoaşa bătrână – ruperea USL-ului – duşmanul său de moarte. Asta, după ce a lichidat, cel puţin formal, conturile cu PDL, cu precădere aripa Blaga, dar în acelaşi timp, lipsit şi de orice alt parteneriat, ilegiimul preşedinte, avea să-l atragă în cursa diversiunii pe premier, inclusiv prin acele laude cu ţintă precisă, vizavi de activitatea guvernului, doar pentru a-şi asigura spatele. Şi chiar a reuşit, fiind puşi în cele mai înalte funcţii din sistemul justiţiei exact oamenii săi, la propunerile de numire făcute chiar de Victor Ponta.
Bineînţeles că, de aici va urma probabil şi nota de plată şi în cele din urmă, adâncirea zăzaniei în USL, între Crin Antonescu şi V.Ponta, acompaniată de lipsă de credibilitate şi rodare publică, mai ales pentru actualul prim ministru. Şi într-adevăr, este de neînţeles cum premierul, care are în spate susţinerea unei majorităţi de 70 % în Parlament, să facă gafa de a parafa o înţelegere de coabitare, în cazul de faţă cu preşedintele ilegitim al României, când se ştie destul de bine că acesta nu şi-a respectat niciodată cuvântul, călcând şi pe cadavre, când în joc sunt orgoliile şi interesele sale. El a căutat întotdeauna veriga slabă din sistem, acţionând apoi cu brutalitatea ce-l caracterizează, până la urmă durându-l în cot de interesele şi siguranţa naţională a României. În acelaşi timp, aşa cum mai spuneam. Actul coabitării este o insultă gravă adusă poporului român, sufocat de abuzurile şi mizeriile unui regim politic draconic, dar şi o dezamăgire faţă de actuala Putere, care se mişcă greu şi destul de nesigur în actul de guvernare, cu multe incertitudini vizavi de scoaterea ţării din marasm. În plus, să ne reamintim tupeul şi obrăznicia celui care aprindea şi purta cu ipocrizie ”torţa” democraţiei. Păi, T.Băsescu n-a fost şi nu e un democrat. Dimpotrivă pentru el democraţia nu este un lucru mare, de aceea nici nu s-a prea lipit în atitudinea şi comportamentul său. În realitate, îi place dpar să dicteze şi să fie stăpânul, să aibă slugi în jurul său, considerând inclusiv România ca pe propria moşie.
Atunci, cu un asemenea ins care a devenit celebru prin felul în care minte, trişează şi terfeleşte pe oricine, care nu-şi respectă ţara şi neamul, nu merită la rândul lui respect, ci dispreţ şi urarea de adio de la Palatul Cotroceni. Pentru că aşa cum spune o înţelepciune străveche ”omenia e inima omului”, ceea ce lui T.Băsescu îi lipseşte, având ca dovadă inclusiv deciziile samavolnic luate de la pupitrul prea înaltei sale duncţii ce au provocat atâtea nedreptăţi şi suferinţe populaţiei şi societăţii româneşti. De aici şi surprinzătoarea poziţie a lui V.Ponta despre care au făcut vorbire, sau poate că primul ministru şi-a asumat nişte răspunderi în ciuda ”imaculatului” Crin şi lătrăilor din TV sau din USL. Altfel spus, să fie vorba de o tactică a paşilor mărunţi, să poată înlătura treptat din joc pe actualul locatar dela Cotroceni, dar şi efectele turbulente ale regimului lui politic? Deci, ar fi posibil, ca prin această coabitare atât de mult criticată, să se aibă în vedere tocmai rolul de a scoate piedicile puse în roata mersului societăţii româneşti, îndreptându-l pe drumul său firesc de normalitate. Iar dacă mai luăm în calcul pe arbitrii de la Bruxelles, care fluieră adeseori fals pentru a-l apăra pe slugarnicul lor de la Bucureşti, atunci raţiunea acţiunilor întreprinse de Victor Ponta poate fi în bună măsură apreciată. Cu atât mai mult cu cât, în vreme ce unii şi alţii îşi dau cu presupusul, atacându-l violent pe premier, acesta şi-a asumat totuşi ingrata misiune de a deveni rândaşul urât, obligat să facă şi muncile murdare din bătătura publică şi băsistă plină de mizerie.
Păi, atunci de ce a trebuit să suporte acesta prea desele lovituri la gioale venite din toate părţile, dar mai ales din partea acelora care de regulă se isterizează şi vorbesc prea mult, în schimb nu au soluţii şi nu se angajează să pună osul la treabă. Aşadar, mai bine pas cu pas şi mergem înainte, nu de faţadă sau cu rele intenţii, cu sau fără opoziţia unora sau altora. Pentru că în primul rând este important să înlăturăm cataclismele interne, indiferent de natura lor, şi de aici, cu cât mau puţin băsism cu atât mai bine pentru România. Iar odată cu asta să-i trecem în filele de tristă amintire şi pe matrozii ce cu slugărnicie şi-au lăsat capul acasă, pentru a-l purta pe al şefului doar pentru a-i colporta ambiţiile şi poruncile dictatoriale în defavoarea interesului naţional. Deci, să sperăm că toată această tele-melo-dramă se va termina. Apoi, să vedem şi ce va urma…
Vasile Irod

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here