Pe la noi prin judeţ şi chiar în România, cu Bucureştiul de unde soarele răsare pentru tot românul, există prostul obicei de a se vorbi despre C. Brâncuşi – Titanul de la Hobiţa – mai ales în anii electorali. În rest, fiind o tăcere suspectă.
Poetul Laurian Stănchescu i-a îmbrobodit pe mulţi cu marşul lui pe jos la Paris spre a cere guvernului francez repatrierea osemintelor lui Brâncuşi. A plecat de la Hobiţa, ce-i drept, pe jos dar după ce-a ieşit din comuna Peştişani l-a aşteptat un autoturism cu care şi-a continuat drumul. E foarte posibil să fi obţinut şi niscaiva sponsorizări, unii vorbind de vreo 380 de milioane de lei vechi de la mina Jilţ. Dumnezeu ştie. Luat pe nepregătite, aflat în campanie electorală în 2012, inclusiv preşedintele PSD, Victor Ponta, prim ministru al României, i-a promis un sprijin. Din păcate, cum îi ştim pe francezi extrem de naţionalişti, există serioase dubii că vor renunţa ei la mormântul lui Constantin Brâncuşi din Cimitirul Montparnnase, unde-şi doarme somnul de veci din 1957. Ca un cetăţean francez, în urma refuzului a patru academicieni români – George Oprescu, George Călinescu, Mihail Sadoveanu şi Al. Graur – să-i dea recomandare pentru a reveni în patria sa la a cărei cetăţenie nu renunţase din 1904! Cum ziceam, pe la Gorj nu s-a realizat mai nimic pentru păstrarea memoriei părintelui sculpturii moderne universale – C. Brâncuşi. Primarul Florin Cârciumaru a promis un Muzeu de Artă Modernă „C. Brâncuşi”, dar şi să facă din Calea Eroilor – axa Ansamblului brâncuşian de la Târgu-Jiu – o arteră pietonală. Vorbe, vorbe şi iar vorbe. Asfaltul de pe şoseaua Peştişani-Hobiţa datează din 1967, fiind cârpit din când în când. Duminica trecută, la dezvelirea celor două sculpturi din faţa Primăriei Peştişani, preşedintele Consiliului Judeţean gorj, Dr.ing. Ion Călinoiu, a vorbit prima dată că se va reface acel drum dintre Casa Memorială „Constantin Brâncuşi” din Hobiţa şi centrul comunei Peştişani. Întrucât acum se lucrează la modernizarea drumului judeţean. Fiind de faţă şi scriitorul Ion Cepoi, directorul Centrului Judeţean pentru Păstrarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale Gorj, nu avem motive să nu sperăm la mai multă grijă faţă de brandul de ţară şi de judeţ numit Constantin Brâncuşi. De vreo câţiva ani încoace, se tot vorbeşte de vânzarea sculpturii „Cuminţenia Pământului”, realizată de tânărul sculptor C. Brâncuşi, în 1907, abia la scurt timp după ce se despărţise de magistrul său temporar Auguste Rodin. Lucrarea aparţinu-se, cam din anul 1911 dacă nu mă-nşel, unui inginer. Luată de autorităţile comuniste, urmaşii au câştigat-o în justiţie. Totuşi, „Cuminţenia Pământului” face parte din patrimoniul României şi nu poate părăsi graniţele ţării. O firmă de licitaţii, căreia nu merită să-i dăm numele, face demersuri s-o vândă statului român pentru enorma sumă de 20 de milioane de euro. În condiţiile în care ea n-a fost expertizată, iar statul român are dreptul de preemţiune. Bineînţeles că aceşti bani sunt plătiţi din taxele şi impozitele noastre. De ce oare nu se face o licitaţie cinstită, la care să participe şi privaţi? Există indicii că lucrarea de început „Cuminţenia Pământului” n-ar valora mai mult de două-trei milioane de euro. De la câştigător ar cumpăra-o statul român la un preţ de piaţă şi nu la acest umflat şi intangibil 20 de milioane de euro! Bani pe care Guvernul României a aprobat să-i prăduiască.
Presa plătită de firma de licitaţie i-a cântat în strune acesteia, iar presa onestă făcea aluzie inclusiv prin titluri de genul „Un Brâncuşi pentru preşedinţie”, autor Petru Romoşan, că, vezi Doamne, s-ar lua bani de aici şi pentru alegerile prezidenţiale. Traversăm o perioadă de tăcere suspectă asupra acestui subiect.
ION PREDOŞANU
