S-a stârnit multă zarvă odată cu intenţia rezolvării Legii salarizării unice a bugetarilor printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului Cioloş. Fostul ministru al Muncii, Ana Costea, s-a întâlnit cu reprezentanţii sindicatelor şi ai oamenilor de afaceri din România abia după ce proiectul OUG fusese elaborat. Om de cuvânt şi bun profesionist, ministrul Ana Costea a promis că dacă acea ordonanţă se va aproba în şedinţa Cabinetului Cioloş de marţea trecută, ea îşi va da demisia.
Speriaţi de turnură, guvernanţii au retras proiectul de pe ordinea de zi a şedinţei. Şi totuşi, ministrul Muncii, Ana Costea şi-a înaintat demisia. Ca un om de onoare ce este. Mai mult, din declaraţiile domniei sale am aflat că ea şi experţii lucraseră vreo zece variante de Lege a salarizării bugetarilor, trudind în unele nopţi până la ora 5 dimineaţa. Necazul este că proiectul de Ordonanţă de Urgenţă fusese elaborat de către Ministerul Finanţelor Publice. În plus, nu ţinea seama de principiul echităţii între diversele categorii profesionale, stârnind nemulţumirea sindicatelor, dar şi a oamenilor de afaceri români.
Singurii avantajaţi erau înalţii demnitari: preşedintele Iohannis se alegea cu un salariu de trei ori mai mare; preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi vicepremierul aproape la fel, iar deputaţii şi senatorii aveau dublată indemnizaţia la 10.000 de lei. Nici liderii de grupuri parlamentare nu fuseseră uitaţi la măririle peste noapte. Care ar fi intrat în plată de la 1 august. Nici preşedintele şi nici vreun preşedinte de Cameră, de grup parlamentar nu se împotriviseră. Cum s-o facă dacă erau avantajaţi cu toţii? Doar cei cu salarii mici, cu excepţia asistenţilor sociali, aveau să sufere!
Oare de ce nu s-a adoptat o cale democratică, cu un proiect de Lege care să fie dezbătut în Comisiile parlamentare, în cele două camere şi apoi în plenul Parlamentului? Ceea ce a încercat primul ministru, Dacian Julien Cioloş, cu această OUG seamănă ca două picături de apă cu slugărnicia lui Gabriel Oprea, fost vicepremier şi prim ministru interimar, actualmente urmărit penal, care dorea să-i facă o surpriză plăcută preşedintelui Klaus Werner Iohannis şi altor înalţi demnitari, exact în ultima zi când îi ţinea locul operatului la genunchi Victor Ponta.
E greu de spus dacă Dacian Julien Cioloş a ajuns prim ministru al României, ca tehnocrat, prin încălcarea legilor democraţiei, de către preşedintele Klaus Werner Iohannis ori ne-a fost impus de către cei de la Bruxelles. Oricare ar fi situaţia, Cioloş reuşeşte – la fel ca şi o bună parte a membrilor cabinetului său – să joace perfect rolul de servitor credincios lui Iohannis, dar şi Bruxellesului. Ce, vi se pare puţin lucru?
ION PREDOŞANU
P.S. În vremea asta, speriaţi de intenţia Guvernului Cioloş, prin sluga principală de la Ministerul Energiei, minerii din Gorj se apropie de Bucureşti. Cu şiretenie, reprezentanţi ai minerilor au fost chemaţi la discuţii. Numai că aceștia n-au înghiţit toată găluşca şi-şi continuă marşul spre Piaţa Victoriei, unde-i Guvernul meu”, deşi s-ar putea ca acest guvern să fie total slugă al celor din multinaţionale şi din Comisia Europeană (Ion Predoşanu)
