Nu mă număr printre aceia care acuză guvernul de lipsă de implicare în manifestările unioniste de sâmbătă şi duminică în Bucureşti. Ba chiar jandarmii consider că au fost provocaţi cu bună ştiinţă de participanţii la „Marşul luptă pentru Basarabia”. Este condamnabil excesul lor de zel în bruscarea şi, din câte s-a văzut la televiziuni, bătăile date acestora. Din păcate, acest fel de imagini au făcut mai mult rău decât bine, fiind preluate de mass-media internaţională şi în special de cea de la Moscova şi Chişinău ostile României.
Ce mai încoace, încolo. Trebuie să ne dăm seama că manifestarea a fost pusă la cale de Kremlin, prin FSB, urmaşa KGB şi a Ohranei ţariste. Momentul ales le-a picat la ţanc oamenilor din umbra candidatului Moscovei la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova. Adică, susţinătorilor lui Igor Dodon, care se va bate pentru funcţia de preşedinte cu Maia Sandu, desemnată drept candidată unică a partidelor proeuropene.
Să ne înţelegem. Cum spuneam, excesul de zel al jandarmilor este regretabil. Numai că jandarmii primiseră un ordin şi ei şi-au făcut datoria. Nici declaraţiile grăbite şi uşor pripite împotriva jandarmilor nu îşi au rost. Să ne oprim doar la simplul cetăţean pensionar Traian Băsescu. Afirmaţiile lui nu valorează nici cât o ceapă degerată. Este ştiut că „Traian Băsescu îi iubeşte pe românii de peste Prut la fel de puţin, sau de mult, cât ne iubeşte pe noi românii care l-au avut preşedinte un deceniu, deceniu în care ne-a eşuat statul, am fost asasinaţi economic şi am devenit cel mai mare popor migrator din istoria erei creştine”. L-am citat pe Aurel I. Rogojan, general în rezervă şi doctor în materie de servicii de informaţii şi siguranţă naţională.
Acelaşi ilustru specialist al serviciilor de informaţii susţine că nu şi-a propus să descâlcească iţele apariţiei mişcării „Platforma unionistă Acţiunea 2012” şi nici legăturile liderului acesteia cu Traian Băsescu, via Robert Turcescu, cel care, după cum bine cunoaştem, s-a auto-deconspirat ca agent sub acoperire. Este, de asemenea, regretabil că nimeni nu a sesizat absenţa cu desăvârşire din această platformă a reprezentanţilor filonului unionist dincolo de orice bănuială. S-a văzut, în schimb, dotarea cu corturi nou-nouţe, precum şi ordinea cazonă a campusului instalat de combatanţii angajaţi în „Marşul luptă pentru Basarabia.”
Citesc şi recitesc volumul „Amintiri despre oameni şi neoameni”, al scriitorului gorjean Sabin Velican, care-a făcut ani grei de puşcărie comunistă fără a fi fost judecat vreodată şi făcut vinovat pentru că scrisese cu arma condeiului, până în anul 1943, un mare adevăr: „Basarabia e pământ românesc.” Rusia ne-a furat-o, indiferent că era cea ţaristă sau URSS-ul aliat cu Hitler. Am avut o singură şansă de unire, în anul 1990, când aveam şi acceptul Statelor Unite ale Americii. Din păcate, şi Ion Ilici Iliescu şi Mircea Snegur, preşedinţii de atunci ai celor două ţări surori, au ascultat de ordinele Moscovei. De atunci, multe s-au schimbat, iar proaspătul Ambasador al Statelor Unite ale Americii la Chişinău, diplomat de carieră, ne-a dat peste nas prin declaraţia ”Republica Moldova nu-i România!” Iar Republica România este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, în vreme ce Federaţia rusă trage de Republica Moldova s-o ducă în Comunitatea Statelor Independente (CSI). Prin bătaia încasată de basarabenii unionişti, mânaţi din spate şi susţinuţi financiar de serviciul secret moscovit FSB, le-am dat apă la moară celor care ne vor răul. De la ex-preşedintele Ion Ilici Iliescu încoace a mai apărut şi un Tratat de prietenie cu Ucraina, care consfinţeşte graniţele actuale, pare-se semnat de preşedintele Emil Constantinescu. Şi astfel, Basarabia de Sud şi Nordul Bucovinei le-am cedat de bună voie Ucrainei!
Slavii estici – ruşii şi ucrainenii – au luat din trupul ţării România 164.500 kmp. Aşa că, azi, România mai are o suprafaţă de numai 238.391 kmp. Cu entuziasm gratuit şi cu nesăbuinţă patriotardă, ba chiar demagogică am putea spune, în condiţii de faliment al politicii externe, fără aliaţi adevăraţi, cu o strategie de securitate naţională alcătuită numai din lozinci pur declarative ne putem trezi că indivizi apăruţi de nu ştiu unde, fie în politică, fie în Piaţa Universităţii din Bucureşti, pot face o Românie şi mai mică!
Ion PREDOŞANU
