Auzisem sâmbătă, la Radio România Actualităţi, o scurtă recomandare la lectură a scriitorului clujean Eugen Uricariu, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România postdecembristă. Ne propunea să citim romanul „Războiul sfârşitului lumii” al celebrului prozator sud-american şi universal Mario Vargas Llosa, Laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Eugen Uricariu făcea precizarea că acţiunea romanului, cu războaie într-o lume ca a noastră, care se caută, şi se schimbă fie la 100 de ani sau chiar la 50 de ani, iar după aceea o ia în altă parte. Cu războaie care nu duc nicăieri şi seamănă izbitor cu bătăliile din America de Sud, pentru putere evident, împiedică societatea să-şi găsească o cale demnă de urmat. Războiul dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria, mai precis dintre Klaus Iohannis şi Victor Ponta, cu implicarea DNA, este doar o mică manifestare demnă de o dictatură din America de Sud.
Vorbele lui Eugen Uricariu, auzite pe calea undelor, mi-au permis să trag concluziile de mai sus, prin extrapolare. Îmi voi permite, totuşi, un citat mai amplu din însemnările unui mare jurnalist pe care-l cunosc bine din perioada studenţiei mele clujene, Cornel Nistorescu. Unul care numai adept al lui Victor Poanta nu este. Cu toate acestea, iată ce zice: <<Merită reţinut un lucru. Klaus Iohannis a spus singur că lucrul cel mai grav pentru România ar fi o „criză politică”. Îmi pare rău că mă văd în situaţia de a susţine (chiar dacă sunt singur sau între cei câţiva pe care patima politică nu-i orbeşte), în disperare de cauză şi speriat că proiectul său politic se dezumflă, Klaus Iohannis exact asta încearcă. O criză politică în care să poată încropi o nouă majoritate care să-i aducă „guvernul meu”. Mie mi se pare o încercare periculoasă.>>
E greu de crezut că procurorii DNA aveau probe indubitabile în Cazul senatorului Dan Şova, altfel ar fi trimis dosarul la judecători. Şi dacă n-au reuşit priponirea lui Dan Şova, ce şi-au zis alde Laura Codruţa Kovesi şi procurorii ei. Hai să-l şifonăm rău de tot pe primul ministru Victor Ponta, chemat ca suspect în Dosarul Dan Şova. Reţineţi: „Suspect”. Un senator PSD, Daniel Savu, pare-mi-se, tot repeta că el ca fost lucrător în contraspionaj „Nu crede în coincidenţe!” Noi de ce-am crede că acea convocare a lui Ponta la DNA nu face parte dintr-o ofensivă a Justiţiei, în măsura în care încercarea preşedintelui Klaus Iohannis de a avea un guvern al său face parte din democraţie. În realitate, avem de-a face cu cea mai dură ciocnire a celor două tabere în lupta lor pentru Putere. Aşa cum scria şi Cornel Nistorescu: „Tentativa DNA-ului de a-l băga pe Victor Ponta în nişte corzi mi se pare evidentă. Liberalii gâfâie în opoziţia neconvingătoare pe care o fac.”
Şi-apoi, care-i diferenţa dintre colaborarea lui Victor Ponta cu firma Dan Şova (şi asociaţii) şi colaborarea cu contracte grase cu Camera de Comerţ sau cu AVAS-ul condus de Theodor Atanasiu reprezentat în instanţă la insolvenţa Centralei Rovinari de Alina Gorghiu – preferata politică şi nu numai – a preşedintelui Klaus Iohannis. Alina Gorghiu sau Theodor Atansiu de ce nu sunt cercetaţi cu aceleaşi instrumente procuroro-securistice ca Victor Ponta?
Degeaba strigă premierul liberal din umbră Cătălin Predoiu „Demisia”, „Ruşine” şi „România este deasupra noastră”. Dacă ne gândim bine România era deasupra lui Cătălin Predoiu şi a puşcăriabilei Alina Bica – doi indivizi care învârteau ministerul Justiţiei pe degete în vremea fărădelegilor Regimului Băsescu-Boc-Udrea – iar Predoiu nu este cel mai potrivit să-i ceară demisia aceluia căruia vrea să-i ia locul!
ION PREDOŞANU
P.S. Are şi Victor Ponta păcatele lui, începând cu Pactul făcut cu Diavolul Traian Băsescu, nominalizarea Laurei Codruţa Kovesi pe când deţinea interimatul la Justiţie, ca Procuror Şef al DNA, apoi numirea unei moluşte în fruntea ministerului Justiţiei şi alte legi strâmbe neschimbate. Deocamdată, ca orice om normal şi cetăţean al României se bucură de prezumţia de nevinovăţie! (Ion Predoşanu)
