Erorile se plătesc scump zice filozoful și universitarul clujean Andrei Marga într-un eseu analitic intitulat “Originalități” costisitoare. Iar România merge din 1990 încoace din eroare în eroare. Firește, este vorba de erori la vârf și nu ale unor cetățeni total neimplicați în politică și în diriguirea treburilor obștești. Nepriceperea ori reaua intenție tronează, iar devalizarea țării se face mai totdeauna cu oblăduire autohtonă, diversiunile abundă, iar în ultimii doi-trei ani unii sunt scoși în stradă, ca nicăieri, contra libertăților cetățenești și bunăstării. Afirma Andrei Marga că erorile se plătesc scump și că, oricum, din ele au rezultat “originalități” costisitoare. Dacă ar fi să reluăm măcar o mică parte dintre câteva erori mai cu greutate trebuie să recunoaștem că cele mai multe neajunsuri stau în ocolirea foarte adesea a legii fundamentale. Domnia sa mai susține că Constituția României se aseamănă cu a altor țări, dar sistemul instituțional a rezultat prin interpretarea ei arbitrară, ceea ce este straniu. Iar ce se petrece se pricepe greu și adesea eronat, mai ales de către marele public manipulat. În felul acesta, șansa unei informări corecte scade. “Toate țările din regiune au parlamentarism, dar în România funcția de președinte își arogă de 14 ani atribuții nelegitime. Fiind slabe proiecte pentru cetățeni, se aspiră la control, ocupanții nu doar desemnează“, opinează pe bună dreptate filosoful Andrei Marga. Prin încălcarea, cu bună știință, a legii fundamentale, ocupanții funcției de președinte nu doar desemnează, ci vor să și aleagă primul ministru, ca în cazul lui Dacian Julien Cioloș, șefii justiției și ai serviciilor secrete. Participă asiduu la bilanțurile instituțiilor de reprimare și le dau sfaturi. Merg la Bruxelles și când se cer alte competențe, de pildă atunci când se discută probleme economice și s-ar impune prezența primului ministru. În Parlamentul European portavocile declară cât de “corupți” sunt românii, după ce-i împiedică să-și normalizeze legislația. Toate acestea se petrec în vreme ce alte țări sunt mai pluralizate, fără personalizări ale puterii și ceremonialuri grotești, își văd de treburile lor, de dezvoltarea fiecăreia în interes public. Toate țările au servicii secrete, dar în România, ca urmare a abuzurilor de apărat, ele sunt supradimensionate și cu bugete exagerate. Sunt mai multe servicii secrete decât în alte țări europene, cu mai mulți angajați decât Germania, de-o pildă, cu grade de generali date până la banalizare, mai multe decât în alte armate majore. Dezvăluirile care nu mai contenesc ne arată că România nu numai că nu s-a eliberat de comunism, dar securismul de tip nou din ultimele decenii a pătruns și în justiție, și în media, în cultură, în ministere și în universități, după cum declara generalul SRI Dumbravă într-un interviu. Cum să respire societatea, când i se pune o frână atât de hotărâtă? Controlul ascuns, diversiunea exersată și patriotismul plătit sunt, orice s-ar spune, ca la nimeni. Gravele erori comise până acum încă se pot corecta. Dar să nu se mai pună piedici democratizării țării. În fond, de ce nu pluralkism? De ce nu ascultarea fiecărei opinii și drepturile omului? De ce nu normalizarea Justiției? De ce nu recuperarea pagubelor? De ce nu reconstituirea faptelor în locul măsluirilor? Sunt multe întrebări, deocamdată, fără răspuns. Și vor mai fi și altele. Dar să trecem odată pentru totdeauna la meritocrație, la educație permanentă și egalitate de șanse!
ION PREDOȘANU
