Ca la noi, la nimeni – Moartea persoanelor cu handicap, în România lucrului prost făcut !

293

Motto: „Omul cu adevărat bun este acela care a avut ocazia de a fi rău şi nu a fost.”
NICOLAE IORGA

Nu de azi, de ieri legislaţia în cazul persoanelor cu handicap este neroadă de-a dreptul şi complet inumană. Iar doctorii ce fac parte din Comisiile medicale de expertiză a capacităţii de muncă nu sunt doar răi, ci de-a dreptul cinici.
Cu mai mulţi ani în urmă, un vecin de-al meu, din Peştişani, era obligat de „Onor” Comisia de expertiză medicală a capacităţii de muncă din Gorj să se ducă la revizie. Din şase în şase luni. Era pe timpul guvernărilor PreşBăsescu-Boc şi se strângea şurubul peste tot. Ei le ziceau măsuri de austeritate. O austeritate mai mult pentru cei săraci şi neajutoraţi. Vecinul meu avea o operaţie pe cord deschis, cu schimbare de valvă, un atac cerebral cu sechele. Omul avea paralizată toată partea dreaptă. Se numea Nicolae Rovenţa, avusese gradul de handicap unu şi, pentru că nu avusese bani să dea şpagă, l-au trecut la gradul de handicap doi! Inumanii doctori din Târgu-Jiu s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont, în baza unei legi idioate, iar acum omul este în mormânt.
N-a beneficiat niciodată de înţelegerea unei societăţi, a medicilor care parcă erau urmaşii lui Mengele. Ba chiar nesimţitul de Emil Boc, aghiotantul lui Băsescu, se bucura că numărul de pensionari se micşorează pe cale naturală.
În urmă cu 12 ani, un copil de numai şapte ani, din Teleşti, pe numele său Alexandru Roşca, avea să fie paralizat de la brâu în jos. Tatăl său, l-a dus la mari specialişti din Bucureşti. Copilul se putea face bine doar dacă ar fi fost operat la doctori neurochirurgi din Kiev. Numai că operaţia ar fi costat 30.000 euro, iar părinţii nu dispunea de această sumă colosală pentru ei.
Doisprezece ani la rând s-au chinuit părinţii cu copilul în cărucior, acesta a suferit cumplit că nu se putea bucura de viaţă şi de plăcerile ei. Ba doctorii de la Comisia de expertiză a capacităţii de muncă a judeţului Gorj îl chemau şi pe el – tot din şase-n şase luni – la control.
Şi răposatul Nicolae Rovenţa, dar şi Alexandru Roşca sunt doar două exemple amare. De dispreţ al societăţii faţă de cetăţenii ei. Doctorii cu chip de om, dar cu comportament total inuman din Târgu-Jiu pot să doarmă liniştiţi! Alexandru Roşca nu-i va mai deranja, întrucât sâmbătă a fost condus pe ultimul drum la Teleşti. Decedat la numai 19 ani! Dumnezeu să-i ierte lui păcatele şi să-l odihnească în pace!
Cât despre doctori şi politicieni, Dumnezeu nu bate cu parul! În vremea aceasta, politicienii demagogi clamează dreptatea şi statul de drept. Ca lozinci total neadevărate. N-ar fi mai bine oare să ne aplecăm şi asupra nevoilor celor de lângă noi aflaşi în suferinţă?
În fond, dreptatea este un act omenesc. Să fim deci oameni.
Ion Predoşanu

P.S. Orice legătură cu sintagma iohanistă România lucrului bine făcut este întâmplătoare. Ne-am aşezat asupra a două poveşti de viaţă, cu final tragic, din cauza unei Românii a lucrului rău şi prost făcut. Pe Klaus Iohannis, cel ce ne-a păcălit cu sintagma „România lucrului bine făcut” îl deosebeşte de ex-preşedintele Traian Băsescu doar lozinca. Vaporeanul ne amăgise cu mincinoasa sintagmă: „Să trăiţi bine!” (Ion Predoşanu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here