Ca la noi, la nimeni – “Mărţişorul” lui Arghezi, râvnit de hiene şi astăzi!

319

Mi-am purtat paşii, alături de nişte prieteni gorjeni, în orele nopţii trecutei vineri, după ce invitaţii lui Theodor Dădălău şi ai Festivalului Internaţional de Literatură „Tudor Arghezi” serviseră masa de seară la Mănăstirea Crasna. Una oferită de Doru ca pomană – şi sfinţită de Stareţul mănăstirii -pentru fiul său, cel trecut mult prea devreme în Ceata Îngerilor.
Împreună cu poetul Nicolae Dragoş, cam prin dreptul Troiţei de marmură albă, ridicată întru cinstirea lui Traian, profesorul universitar dr. Ion Mocioi se văzu în faţa unei întrebări: „Ce mai face Mitzura Arghezi? Va veni duminică la Târgu Cărbuneşti?”
Brâncuşiologul, scriitorul şi omul de aleasă cultură fiind unul dintre cei mai apropiaţi de distinsa Doamnă Mitzura Arghezi. Împreună cu care pusese la cale înfăptuirea Muzeului „Tudor Arghezi” de la Târgu Cărbuneşti. Muzeu ce n-ar fi existat fără ajutorul Doamnei Mitzura. De câte ori a participat la festivalul arghezian, Ion Mocioi fusese acela care-a adus-o la Târgu Cărbuneşti.
De această dată, nu s-a putut. Sunt vreo nouă luni de zile de când Doamna Mitzura a căzut şi e la pat. Ion Mocioi i-a dat telefon, a înţeles situaţia şi a luat cea mai înţeleaptă decizie. Ca Doamna Mitzura să nu vină, deşi i se încredinţase: „Domnule Mocioi, dacă vreţi eu voi fi prezentă”. Numai că, o deplasare între Bucureşti şi Târgu Cărbuneşti putea conduce la agravarea bolii şi chiar la o pierdere a celei care şi-a dedicat viaţa păstrării vii a memoriei tatălui ei – Tudor Arghezi.
Din vorbă-n vorbă, am priceput că doar menţinerea în viaţă a Doamnei Mitzura mai este o pavăză în faţa atacului hienelor din imobiliare. Ce stau la pândă şi vor să înşface hălci din pământul ce înconjoară Casa memorială „Tudor Arghezi” de la Mărţişor. Şi pe vremea lui Ceauşescu se dorise construcţia unor blocuri acolo. Încercare eşuată înainte de 1989, pentru că doar Ceauşescu s-a opus! Şi a fost suficient. De această dată, inclusiv primăria Sectorului 3 al Bucureştilor pare a fi mână-n mână cu cei lacomi. Nu se cunosc prevederile testamentului prin care „Mărţişorul” – Patria literaturii mele, cum îi plăcea să spună lui Tudor Arghezi – a trecut, în anul morţii sale – 1967 – către urmaşi sau ce prevederi ar avea documentul pentru păstrarea intactă a fostei proprietăţi cumpărate prin truda poetului, tipografului, publicistului şi Omului care a fost Tudor Arghezi. Pe de altă parte, Doina – văduva lui Baruţu Arghezi – dă şi ea târcoale, având nevoie de bani. Doina abia aşteaptă să scape de fiica autorului Cuvintelor potrivite. Ca să transforme actualul Mărţişor – leagănul literaturii argheziene, cum se ştie – în nenorociţii de bani. Iată de ce tragem acest semnal de alarmă, cu nădejdea că primul ministru, Victor Ponta, între altele deputat de Gorj, se va implica întru păstrarea intactă a moştenirii lui Tudor Arghezi, de la Mărţişor, ca fiind o problemă de patrimoniu cultural naţional.
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here