Ca la noi, la nimeni – Mârlănii din Săptămâna Patimilor, acţiuni înţelepte în Săptămâna Luminată

214

Mi-am petrecut sărbătorile pascale în familie. Nu ştiu cum a venit vorba, dar la un moment dat feciorul meu a zis că el nu mai merge la niciun fel de votare. Chit că în 2014  nu sunt decât alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale, din toamnă.
Şi totuşi, fiind eu unul dintre aceia care cred că buletinele de vot neexprimate se falsifică mai uşor, mi-am spus punctul de vedere. Evident, diferit de al lui fi-miu. Numai că, revenit în Gorj, am răsfoit nişte ziceri şi am dat peste cea aleasă azi drept motto al acestor însemnări. Normal, am încercat eu fără succes, la Bucureşti, să-l conving de necesitatea păarticipării la vot. Ca o datorie cetăţenească, gândeam şi o gândesc eu. Ba mai mult, i-am dat două exemple de ţări democratice unde votul e obligatoriu prin lege. Una dintre ţări este Danemarca – ţară cu monarhie constituţională şi nivel de trai foarte dezvoltat, cealaltă e aflată la polul opus. Chit că-i vorba de Grecia, în care-am fost, o ţară prost guvernată şi aproape falimentară. Unde sărăcia e la ea acasă. Şi din Grecia antică se trage sau, cum se spune, este leagănul democraţiei. Inclusiv cuvântul democraţie e din limba elenă. Avându-le la origini pe „demos” şi „cratos”. Mă rog, poate de aceea unii mai spun câte ceva despre „dictatura democraţiei”. Şi acum, să revin la ideile din titlu. În Săptămâna Patimilor au continuat mârlăniile unor pretinşi politicieni, în fapt mârlani. Cu invective, ameninţări şi alte alea. Nici nu merită să le mai reamintim. La acest capitol au excelat unul ce se crede preşedintele României, fiind doar un Guvernator al Coloniei România impus de cancelarii occidentale împotriva celor 7,4 milioane de votanţi ce-au vrut să scape ţara de el. Altul este un fost inamic al Guvernatorului, trecut de partea acestuia pe nepusă masă. În realitate, păcălit de Guvernator. Cu scopul precis al distrugerii USL. Cum şi-a văzut Guvernatorul scopul atrins şi-a luat mâinile de pe el şi nu-l mai susţine la alegerile prezidenţiale viitoare. Preferând-o pe pupila sa, Elena Udrea, căreia îi va lăsa partiduleţul Mişcarea Populară în braţe. Un partiduleţ de sctrânsură şi scursură fără viitor. Şi-n Săptămâna Patimilor, dar şi în Săptămâna Luminată inundaţiile au făcut ravagii. Oamenii necăjiţi şi-au văzut culturile compromise total, ca şi casele şi agoniseala de-o viaţă. Inundaţii au tot fost din 2005 încoace, iar până-n anul 2010 actualul surogat de preşedinte făcea vizite la locurile calamitate împreună cu unul ce se credea premier – Emil Boc. Tot promiteau ajutoare, îndiguiri. Pe care nu le-a văzut nimeni. Ţara o duce greu şi are datorii. Totuşi, guvernul Ponta şi-a luat angajamentul că măcar în unele judeţe, precum Teleormanul, se vor aloca fonduri şi digurile vor prinde viaţă până-n luna august acest an. Optimist din fire, am încredere că aşa va fi. Ce bine-ar fi dacă n-ar fi rău. Şi să ne dea bunul Dumnezeu mintea românului ce-a de pe urmă. Iar iluminările din Săptămâna Luminată să cuprindă un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni. Dar şi de politicieni. Să închei cu urarea ce mi-a trimis-o, pe e-mail, distinsa Doamnă Sorana Georgescu-Gorjan, reputat brâncuşiolog şi fiică a celebrului prieten al lui C. Brâncuşi, constructorul Coloanei Infinite, ing. Ştefan Georgescu-Gorjan. Urări ce vi le adresez, la rândul meu, Domniilor Voastre cititorilor Gorjeanului: „Sărbători luminate, cu pace şi bună înţelegere!”
Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here