Un om de cultură, el însuşi eseist şi scriitor de talent – Dumitru Velea, oltean strămutat în Valea Jiului, unde a fost ani de zile secretar literar al Teatrului Dramatic din Petroşani, mi-a oferit prin anul 2004, mai multe cărţi apărute în Editura Fundaţiei Culturale “Ion D. Sârbu”. Toate volumele făcând parte din literatura de sertar a imensului scriitor I.D. Sârbu. Mi-a mers la suflet mai ales volumul Jurnalul unui jurnalist fără jurnal – poate cel mai izbutit dintre tomurile celui, deşi fiu de minier, ajuns mai apoi asistent al filosofului şi poetului Lucian Blaga, cu idei de stânga, a ajuns în temniţele comuniste pentru că nu şi-a trădat profesorul de la Universitatea Cluj, mutată la Sibiu pe timpul Diktatului de la Viena şi al războiului. După temniţă, asistentul universitar a ajuns vagonetar, spre reeducare – el însuşi fiind fiu al minerului Dezideriu Sârbu, la mina Petrila – iar mai târziu, după un oarece dezgheţ al ideologiei vremii a primit domiciliu forţat la Craiova. Unde-a funcţionat ca secretar al teatrului din Bănie.
Dar, îmi cer iertare, m-am prea lungit cu vorba. Şi volumul V – Publicistică – al singurului scriitor român cu literatură de sertar în epoca dinainte de 1989, ediţie îngrijită şi Postfaţă de Dumitru Velea, Petroşani – 1999, este remarcabil. Este intitulat “Râs-cu-plânsul nostru valah”, iar într-un articol publicistic cu titlul “Astăzi ne vorbeşte un intelectual” brodat pe un dialog mai mult imaginar, cu argumente şi referiri în realitatea anului 1945, tânărul Ion D. Sârbu primeşte nişte răspunsuri ce se potrivesc de minune cu vremurile de astăzi ale României. Şi atunci, ca şi acum, intelectualii nu ies în faţă. Nu fac politică la modul direct. Nu protestează, deşi votează. E suficient să ne aducem aminte de promisiunea lui Traian Băsescu legată de mărirea salariilor profesorilor cu 50%. Ca o momeală, aceasta a atras voturi. Şi am avut 10 ani oribili. Aş mai da exemplul doctorilor, al medicilor adică. Invitaţi de acelaşi Traian Băsescu să meargă unde vor în Europa. Unde sunt apreciaţi şi au salarii mai bune. Ce-i drept, Sănătatea are nevoie de finanţare serioasă – cam 6% din PIB-ul României. Pe care n-a avut-o. Iar Guvernul Ponta se căzneşte să repare ceva cu remunerarea personalului din Sănătate înainte de apariţia Legii Salarizării unitare a bugetarilor. Ei bine, o oarecare bâlbâială guvernamentală s-a strecurat la pretinsa legiferare a şpăgii. Înţeleasă greşit. Totuşi, pe Facebook, s-au strâns sute de mii de semnături pentru un miting de protest al medicilor şi întregului personal din domeniul sănătăţii publice. Ce credeţi, la forma de protest anunţată şi acceptată au venit în jur de maximum o sută de doctori. Eu, unul înţeleg că poate e sub demnitatea medicilor să protesteze. Dar cu asemenea poziţii ambigue, nici doctorii şi nici intelectualii nu ajută la progresul democraţiei din România.
ION PREDOŞANU
