Motto: „Mai bine mai târziu decât niciodată.” – Zicală românească
Pentru prima și întâia oară, mi se pare că Avocatul Poporului, Renate Weber, a cerut introducerea stării de urgență la noi. A urmat-o Primarul General al Bucureștilor, Gabriela Firea, cu și mai mult aplomb. Cred că nu mai avea rost să precizez, din capul locului, că pricina necesității apariției Decretului prezidențial privind nevoia cetățenilor României de a se instala Starea de urgență o reprezintă pandemia cu Coronavirus.
Abia sâmbătă, Preș. Klaus Werner Iohannis a făcut o declarație de presă prin care anunța ambiguu că „la începutul săptămânii viitoare voi decreta Starea de urgență”. Firesc, lumea s-a arătat iritată de întârziere și nu-și explica de ce faptul nu s-a produs încă. Bașca faptul că nu se putea ghici cam ce va conține acel Decret. Alte țări europene, și chiar unele din jurul nostru – Bulgaria și Ungaria – ne-o luaseră înainte.
Luni, am aflat că Decretul privind instaurarea Stării de Urgență va fi citit de către acela care are dreptul prevăzut de Constituție, adică Klaus Werner Iohannis, tocmai pe la ora 15,00. Și l-am ascultat pe președintele Iohannis cum a citit calm, nu grav, dar fără a induce o stare de panică acest Decret privind Starea de urgență. Urma să mai fie contrasemnat și de către Prim-ministrul Orban Ludovic, aflat în autoizolare la Vila Lac 1.
Președintele Iohannis a fost mai uman decât alte dăți, poate și pentru că aflase că Senatorul PNL Vergil Chițac era de trei zile internat la Terapie Intensivă la un Spital din Constanța. Decretul cu Starea de Urgență prevede măsuri drastice, dar luate cu destulă întârziere față de când ar fi fost mai necesare.
Așa de pildă, am văzut și am citit că medicii erau băgați în carantină fără a fi testați, iar parlamentarii erau testați cam pe rând. Din toate părțile ni se dau asigurări că există suficiente teste și aparate care să depisteze nenorocitul de virus, dar există destule spitale unde echipele medicale sunt obligate să acționeze și chiar să opereze fără echipamente de protecție. Și nu-i vorba doar de operații de cezariană, ci chiar unele intervenții chirurgicale mai complicate. Am văzut doctori extenuați de atâta trudă și stând jos, pe gresie, cu capul în mâini de ciudă și de oboseală.
Este limpede că președintele Iohannis are dreptate atunci când afirmă în textul Decretului că se impun „Măsuri necesare pentru a preveni un rău mult mai mare”.
Mi-a fost dat să aud și texte ce semănau cu o gargară, de genul! Vom sprijini angajatorii”. Fără să ni se spună cum. Dacă România ar fi avut un Prim-ministru capabil asemenea măsuri trebuiau luate deja! Luni, agențiile de presă transmiseseră că în Danemarca, de pildă, Guvernul anunțase companiile private că statul va plăti 75% din salariile celor care vor fi restructurați sau disponibilizați și îndemna companiile să plătească ele ce-a mai rămas, adică restul de 25%.
Să nu credeți că Decretul este perfect și complet. Nu am auzit nimic despre măsuri referitoare la casele de bătrâni, la casele de copii și nici despre un sprijin clar pentru cetățenii României.
Pe DCNews am citit că Marcel Ciolacu, președintele interimar al PSD, a fost întrebat ba de una, ba de alta și când va fi votat Decretul în Parlament. Domnia sa a precizat că: „Biroul permanent Reunit se va ține printr-o conferință video. Vom analiza textul Decretului cel mai târziu mâine(astăzi, n.m. I.P.), iar miercuri sau joi vom avea votul. Cu certitudine, votul va avea loc și va respecta Constituția și legile.(…) Noi am transmis mai multe măsuri economice, nu s-a hotărât nimic pentru Societățile Comerciale. Neapărat acest șomaj tehnic, achitat în proporție de 75%. Rambursarea TVA-ului și a concediilor medicale… Toate aceste lucruri așteptam deja să apară”, a mai completat Marcel Ciolacu.
ION PREDOȘANU
