La un an, ne-am trezit cu bilanţul guvernării tehnocrate. Ne-am fi aşteptat la o analiză cu bune şi rele, căci au fost şi încă mai există destule stângăcii tehnocrate. Cea mai gravă mi se pare lipsa competenţelor membrilor Cabinetului Cioloş, din care-au părăsit barca vreo nouă sau zece în mai puţin de un an. Şi ar mai fi trebuit să-şi dea demisia ori să fie demişi şi alţii ţinuţi în braţe de primul ministru.
Guvernul Cioloş a fost şi este lăudat fără măsură de Noul PNL, dar aspru criticat de la început de ALDE, dintru început în opoziţie, care nu l-a votat nici la investitură. Aşa cum au făcut-o şi PSD şi Noul PNL, ca să nu mai vorbim de UDMR şi de grupul parlamentarilor minorităţilor naţionale alta decât cea maghiară, obişnuiţi să voteze cu toate guvernele postdecembriste. Ca tot românul „imparţial”, aşa cum îi descria pe politicieni clasicul literaturii române – contemporanul nostru I.L. Caragiale.
Un an de administrare pretins tehnocrată a trecut. Totuşi, cifrele ce pot fi luate în consideraţie se referă la primele trei trimestre ale anului 2016. Iar acestea sunt de-a dreptul catastrofale. Bugetul s-a afundat într-un deficit înregistrat de 3,7 miliarde de lei (0,49% din PIB), faţă de excedentul de 6,1 miliarde de lei (0,82% din PIB) în aceeaşi perioadă a anului trecut. Când n-a fost nicio criză, ci doar dramaticul sau chiar tragicul eveniment de la Colectiv.
Guvernul Zero a tăiat de la investiţii, înregistrând chiar ZERO euro la absorbţia fondurilor europene. Adică, dezastru şi la Ministerul Fondurilor Europene. O absorbţie nulă, pe placul stăpânilor de la Bruxelles. S-a mai înregistrat un deficit al balanţei de plăţi în primele nouă luni ale anului 2016 de 2,661 miliarde euro, adică de 2,5 ori mai mare decât în perioada similară a anului 2015!, când a fost de 1,099 miliarde de euro! Sectorul energetic a fost lăsat şi el de izbelişte datorită incompetenţei sau a relei voinţe. La preluarea mandatului, Guvernul Cioloş, burduşit cu tehnocraţi, moştenise numai două societăţi în insolvenţă: Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare şi Hidroelectrica. Între timp, Hidroelectrica a scăpat de insolvenţă, dar, lipsind măsurile de restructurare şi reformă, numărul insolvenţelor a crescut. Iar în această vară, după intrarea în insolvenţă a Complexului Energetic Hunedoara, au fost adoptate mai multe decizii ce prevăd disponibilizarea a încă 7.145 de persoane din acest sector până în anul 2017.
Guvernul Cioloş se mai poate „lăuda” şi cu mai puţine firme străine nou înfiinţate, în primele nouă luni ale lui 2015, scăzând cu 11,6% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Doar debirocratizarea a făcut câţiva paşi mărunţi, asupra cărora nu mai insistăm, întrucât plata oline a amenzilor şi taxelor de timbru nu le permite acelora ce nu au internet, pricepere şi conturi pe internet să folosească acest serviciu. Şi aici nu mă refer doar la cei din mediul rural, ci şi la cei din mediul urban.
Ca moştenire, chipurile, primul ministru Dacian Julien Cioloş ne lasă nişte strategii şi avertizarea că viitorul guvern, indiferent care va fi acesta, va trebui să treacă la o reformă a administraţiei publice. Şi noi, poate cu memoria mai slabă, ne aducem aminte că restructurarea administraţiei publice era o prioritate a domniei sale!
Scandalurile s-au ţinut lanţ. Începând cu bâjbâiala ministrului Sănătăţii Achimaş Cadariu privind moartea bebeluşilor din judeţul Argeş, cuplată cu acuza nefondată a ministrului Agriculturii, Achim Achimescu, care prin luna martie dădea vina pe o companie producătoare de brânzeturi Brădet. Ce mai contează că ministraşul aducea prejudicii unui om de afaceri român, iar scuzele nu acoperă pierderile. S-a votat în Parlament o moţiune simplă contra lui Achim Achimescu, fără să apară vreo demisie ori demitere. Scandalul de la opera naţională din Bucureşti s-a lăsat cu demisia ministrului Culturii, Vlad Alexandrescu, iniţiatorul subscripţiei publice pentru cumpărarea operei lui Constantin Brâncuşi, Cuminţenia Pământului. O afacere controversată, deşi lucrarea Cuminţenia Pământului face parte din patrimoniu şi nu avea cum să plece din ţară. Plus suspiciunile că ea aparţinea statului român fiind cumpărată, başca bănuielile că ar fi un fals. Oricum, originalul a fost refuzat de Regatul României care n-a dorit să-l cumpere în 1912! Cu tot clipul publicitar realizat pe bani publici, în care juca „actorul” Dacian Julien Cioloş, din subscripţie publică nu s-au strâns decât vreun milion euro, restul de zece milioane rămânând să-i dea guvernul tot din banii statului. Adică, din buzunarele noastre! Implicaţi şi în alte scandaluri, ministrul Agriculturii, Achim Achimescu, şi ministrul Justiţiei, Raluca Prună, au făcut obiectul unor moţiuni simple votate în Parlament. Degeaba. Nici tu demisii de onoare şi nici demiteri nu au apărut. Cam acestea ar fi, pe scurt, câteva comentarii la nereuşitele Guvernului Zero, cum i se mai zice Guvernului Cioloş, la un an de mandat. Subiectul merită reluat.
Ion PREDOŞANU