De cele mai multe ori şi, deloc întâmplător, se spune că Justiţia este oarbă. Sau că este legată la ochi, în aşa fel încât să nu vadă adevărul. Iar despre (In)Justiţia din România nu-i o noutate că produce erori judiciare flagrante. Din moment ce numărul proceselor câştigate de perdanţii români la CEDO costă imens statul român. Başca faptul că ea este selectivă şi sute dacă nu chiar mii de dosare importante zac dosite, iar timpul le-a umplut de praf.
Mai nou, s-a repus pe rol Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990, prin începerea urmăririi penale asupra lui Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, cel supranumit „Şarpele cu ochelari” – directorul SRI de atunci, a ministrului Apărării şi a liderului minerilor – Miron Cozma. Nu pentru prima dată. Gelu Voican Voiculescu – unul dintre marii profitori ai Marii Învălmăşeli din Decembrie ‘89, ajuns ba vicepremier în Guvernul Petre Roman, ba mai apoi ambasador, afirma: „Acuzaţiile aduse lui Ion Iliescu sunt aberante.” Ceva mai nuanţat este ministrul de Externe din acea perioadă, Adrian Năstase, acela care-a avut rolul dificil de a repara imaginea şifonată a fragilei democraţii româneşti în relaţiile cu străinătatea.
Ne permitem a cita şi unele spuse ale lui Adrian Năstase: „Probabil, presiunea publică şi decizia de la CEDO au determinat repunerea pe rol a acestui dosar.(…) Eu înţeleg că dosarul acesta a început în mai multe rânduri, s-a terminat în mai multe rânduri sub forma neînceperii urmăririi penale. Cred că singurul lucru pe care îl putem spune la acest moment este că trebuie aşteptat deznodământul procurorilor şi, dacă va fi cazul, concluziile judecătorilor.”
Are dreptate analistul militar Radu Tudor când constată cu tristeţe soarta nemiloasă a preşedinţilor României, de când ţara noastră a devenit republică. Începând cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Dintre foşti, toţi au sfârşit-o prost, cu excepţia lui Emil Constantinescu. Alţi doi, Ion Iliescu şi Traian Băsescu fiind urmăriţi penal. Acelaşi Radu Tudor atrage atenţia asupra preşedintelui Klaus Iohannis, obligat să măsoare de cinci ori până a tăia odată. Ieri, Parchetul General i-a cerut să ia o decizie asupra declanşării urmăririi penale pentru „crimă contra umanităţii” a miniştrilor Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Victor Atanase Stănculescu.
Îmi aduc aminte că pe atunci eram Secretar general de redacţie al cotidianului AZI, ce apărea sub egida FSN. Ei bine, într-una din acele zile m-a vizitat în redacţie, de pe Calea Victoriei, şi mi-a adus nişte fotografii alb-negru. Cu indivizi îmbrăcaţi în salopete de minieri, cu caschetă de minier, lămpaşe toate noi. Aceştia ieşeau pe o uşă din spatele Palatului Victoria. Le-am privit, le-am pus într-un sertar al biroului meu. A doua zi dispăruseră. Şi mai adaug că s-au comis crime în ziua de 13 iunie. Cu toate că minierii au sosit în Bucureşti abia în ziua de 14 iunie. Adică, nu toate relele le-au aparţinut minierilor!
ION PREDOŞANU
P.S. Am rămas dator cititorilor cu cifra numărului de jafuri ilegale constatate în anul 2014 la defrişările pădurilor din judeţul Gorj. Este apreciabilă, fiind vorba de 1.892 de cazuri de jaf. Ce-a făcut justiţia gorjeană cu ele, Dumnezeu ştie! (Ion Predoşanu)
