Se impune a face o precizare absolut necesară. Konrad Adenauer a fost german pur sânge și Cancelar al Germaniei Federale vreme de vreo nouă ani.
Anii aceia grei de după al Doilea Război Mondial, când Germania, rămasă sub influența puterilor învingătoare occidentale plus Statele Unite ale Americii, avea să renască din propria cenușă. Grație Planului Marschal, de proveniență americană, dar mai ales a trudei fiecărui german, pe o perioadă de ani de zile. A fost meritul Cancelarului Konrad Adenauer de a-și conduce neamul, țara și compatrioții spre o refacere rapidă și dătătoare de speranțe pentru viitorul de azi al Germaniei. Reunificată sub alt Cancelar remarcabil, Helmuth Koll, abia după mai bine de o jumătate de secol.
Am avut șansa de a-l cunoaște pe un Erou al Primului Război Mondial – Emil Wagner, născut la Cernăuți, subofițer în armata austro-ungară, în primul Mondial. Și care în al doilea Mondial, luptând alături de germani ca făcând parte de-acum din România Mare, era translator generalul Von Paullus. Căzut prizonier la Stalingrad și dus într-un prizonierat prin Nordul URSS, dincolo de Cercul Polar, vâna vulpi argintii și alte animale cu blănuri scumpe, ridicate de o sanie motorizată ce venea la ei odată pe lună. I-a cerut nacialnicului (conducătorului saniei cu motor să-i aducă două blăni din alea bune de schiuri, fără să spună și pentru ce). A plecat pe schiurile făcute cu brișca din cele două blăni, scăpând de paza și de vigilența Armatei Roșii, dar și de pericolul de a fi sfâșiat de jivine.
A luat un marfar până-ntr-un oraș cu consulat german și de acolo la Bonn, în Germania Federală, fiind etnic german. Unde avea un văr mai îndepărat, Franz Wagner, cu ajutorul căruia și-a găsit o slujbă bună. Doi ani a fost șoferul Cancelarului Konrad Adenauer. Un om cumpătat, ce introdusese măsuri restrictive în economie și consum. Dacă un german avea voie să consume două ouă de găină, cinci cartofi și alte alea pe săptămână, ei bine, și Cancelarul se conforma. În plus, benzina autoturismului cu care se deplasa Cancelarul o plătea Konrad Adenauer, din propriul buzunar. N-o deconta la Guvern. Că atunci, ca și acum, Cancelarul Germaniei este șeful executivului. Analogia sau comparația dintre Cancelarul Germaniei – Konrad Adenauer și președintele României, Klaus Iohannis, desigur, li se poate părea multora forțată. Numai că numiții au comportamente diferite. Normal, în situații diferite. Înfrântă de Coaliție – ruși, americani, britanici și alții – germanii se sacrificau pentru renașterea precum a păsării Phoenix a țării lor din propria-i cenușă.
Nu la fel de econom și cumpătat se arată a fi președintele României, Klaus Iohannis. Cel mai înalt demnitar român nu s-a sfiit să fie de acord cu mărirea salariilor a 48 de demnitari, prin Ordonanță de Urgență (prim ministru interimar fiind Gabriel Oprea – în frunte cu domnia sa, începând de la 1 august 2015. A mai cerut Guvernului să cumpere două avioane sofisticate pentru vizitele sale în străinătate, să se modernizeze Vila Lac 3, de la Snagov, cheltuieli care nu sunt chiar deloc mici.
Concluziile, stimați cititori, le puteți trage domniile voastre singuri!
ION PREDOȘANU
