Cazul ofițerului acoperit Robert Turcescu și a banilor nemunciți – cam un milion și 80 de mii de euro anual – e posibil doar în dictaturi. Nici nu-i dăm mare importanță, impochimenul înfruptându-se gras din banul public. Mai anii trecuți, SRI-ul băgase în redacția Jurnalului Național ditamai redactorul șef adjunct, pe ofițerul acoperit Valentin Zaschievici.
Veți spune că nu sunt slab subvenționate sănătatea, educația și cultura și n-am cum să nu vă dau dreptate. Dar la câți bani se consumă pentru cele șapte sau mai multe servicii de informații secrete – câte are România -, fără a se ști la ce-i folosesc, – plus turnătorii și ofițerii acoperiți, veți vedea că aceste servicii de informații sunt de prisos.
O societate democratică și puternică sub acest important aspect se crează printr-o presă scrisă, pe site-uri și audiovizuală care să fie de-adevăratelea a patra putere în stat. Cu anchete și dezvăluri ce completează strălucit anchetele organelor și instituțiilor statului ce se ocupă de investigarea faptelor de corupție și a evaziunilor nu doar fiscale, ci de orice fel.
Numai că pentru aceste deziderate presa scrisă, în special, aflată într-o mare pierdere de viteză în fața celei audiovizuale, se impune a fi subvenționată de către stat. În Franța, principalele cotidiane Le Monde și Le Figaro primesc ajutioare de 18 milioane de euro fiecare de la stat, datele referindu-se la anul 2012. Care an și-n Franța a fost tot un an de criză. Alte publicații de mai mică importanță, evident cu tiraje mai mici, precum L’Humanite ori Le Nouvel Observateur au primit subvenții în funcție de tirajul fiecăreia, respectiv 0,53 de euro pentru primul ziar, chiar dacă are orientare de stânga, și de 0,34 de euro al doilea. Vă dați prea bine seama de importanța subvenționărilor, din moment ce prețul pe un exemplar se învârte în jurul a 1,40 de euro.
O altă situație privilegiată, dar perfect democratică, ce se găsește în majoritatea țărilor din Occident, țări cu o democrație veche, este practicarea unui TVA de numai 7%, nu ca la noi, unde TVA-ul este otova 24 % în toate domeniile! Iată de ce o asemenea inițiativă legislativă ar putea reveni unor reprezentanți ai PSD, poate chiar ministrului Comunicațiilor, Răzvan Cotovelea. Un ministru capabil, a cărui poziție asupra intenției Telekom, de a vinde Palatul Telefoanelor din București, mi-a plăcut. În condițiile în care clădirea Palatului telefoanelor este una de patrimoniu și nu se poate vinde fără ca ministerul Culturii să-și exprime dreptul de preemțiune. Dar nu în halul jafului pus la cale cu ocazia vânzării la o licitație a lucrării lui C. Brâncuși – “Cumințenia Pământului”, una supraevaluată.
ION PREDOȘANU
