Motto: „Oamenii deștepți vorbesc pentru că au ceva de spus; proștii pentru că trebuie să spună ceva.” – Platon
Până joi, România a fost în stare de urgență. Generată pentru nevoia unor măsuri care să limiteze răspândirea coronavirusului. Starea de urgență s-a instituit ca urmare a două decrete ale președintelui Klaus Werner Iohannis, care, culmea, aveau prevăzute destule prevederi neconstituționale.
Din păcate, acestea au fost legalizate și pentru că Parlamentul le-a aprobat. Acceptând inclusiv acele aberante amenzi ori contravenții – de la 2.000 la 20.000, fără a se preciza când și cum se dau acestea și lăsând la latitudinea agentului de poliție constatator cuantumul amenzii. A fost nevoie de intervenția Avocatului Poporului, care-a sesizat la CCR neconstituționalitatea unei OUG de prin 1999 în baza căreia s-au dat Decretele prezidențiale abuzive. Cine va dori să scape de acele amenzi, obligatoriu trebuie să se adreseze instanțelor de judecată. Vă dați seama ce balamuc s-a creat.
Cam așa se întâmplă în cazul improvizațiilor din Țara lui „așa vreau eu!” Nu ne ajunge această improvizație continuă (că „așa vreau eu!”) și în al doilea mandat al președintelui Klaus Werner Iohannis. Față de primul mandat s-a mai adăugat, în plus, ceva extrem de periculos și de primitiv. Cantitatea de „ură” ca atitudine publică a crescut. Și este vorba de ura ca instrument de luptă politică și ca filosofie de viață, inclusiv ca un criteriu de evaluat oameni și comunități, după cum îl percepea publicistul Cornel Nistorescu în editorialul domniei sale din Cotidianul, intitulat „Despre haos, ură și prostie.”
Se poate înțelege ușor că este o ură împotriva PSD, singura realizare a primului mandat al președintelui Klaus Werner Iohannis fiind, după propria-i mărturisire, „debarcarea Guvernului PSD!” Omul ajuns în capul trebii are o ură viscerală împotriva social-democraților, pe care-i vrea dispăruți ca partid de pe scena politică românească. Așa pricepe El, cel ce nu respectă Constituția și, în genere, nici deciziile Curții Constituționale a României(CCR).
Și-a pus, cu chiu cu vai, „GuWernerul Meu”, apoi a încercat niște alegeri anticipate ca să-și facă și Parlamentul Meu. Chestia asta se petrecea în vreme ce pandemia virusului Corona începuse să-și facă de cap și în România.
Vine vreme, trece vreme și cele 60 de zile ale stării de urgență se epuizau. Președintele Klaus Werner Iohannis, care n-a respectat Constituția și n-a fost niciodată un președinte moderator, ci adevăratul șef peste PNL, a anunțat din timp că nu va prelungi starea de urgență. Cu toate acestea, incompetentul „GuWernerul Meu” n-a catadicsit să pregătească trecerea la starea de alertă. A trimis un așa-zis Proiect de lege a stării de urgență la Parlament, pe care Iohannis îl ruga să-l dezbată și aprobe cu celeritate. Numai că proiectul era o catastrofă, ce prelungea posibilitatea achizițiilor publice fără licitație, darea afară din servicii a funcționarilor publici ca să pună în locul lor, fără concurs, șleahta de PNL-iști nesătui, iar amenzile cele mai mari din Europa deveneau și mai mari, crescând la 30.000 de lei!
Strâns cu ușa, aghiotantul Orban Ludovic și-a dat seama că de vineri până luni este vid legislativ și nu se poate aplica legea stării de alertă. Motiv pentru care și-a strâns trupa de executanți de doi lei într-o ședință de Guvern. Cu gândul de a da o Ordonanță de Urgență a Guvernului pentru instituirea de vineri până luni a stării de alertă în România. Chestiune ilegală, el punându-se președintele Comitetului Național pentru Situații de Urgență. Orban își mai lua alți trei vicepreședinți, dar nu și pe sibianca școlită la Institutul Pușkin din Moscova – Raluca Turcan.
ION PREDOȘANU
P.S. Spre seară, Cucul de la ora 17,000, s-a mutat la ora 18,30. Supărat, probabil pe aghiotantul Lui, pe Orban adică, Klaus Werner Iohannis autocratul, a declarat, probabil altceva. Ce? NU știm! (Ion Predoșanu)
