Un indian care a trăit în secolul trecut şi era creştinat, călătorind mult, ar fi fost prin Europa, dar şi în România fiind imporesionat de mănăstirile din Nordul Bucovinei. Nu intrăm în amănunte, dar el trecea drept un „Nostradamus” al Orientului. Despre România ar fi spus că va fi salvată de un conducător ce se va ridica din Bucovina – în Mileniul III şi după al treilea Război mondial, la care România va participa -şi îşi va duce ţara printre cele mai importante şi prospere ale lumii. Deocamdată, avem mulţi candidaţi la alegerile prezidenţiale, dar niciunul din Bucovina. Rămâne, dacă am lua de bune spusele indianului, deci, să mai aşteptăm.
*
Am fost, sâmbăta trecută, la slujba de înmormântare a bunei mame a prietenului Costel Fuiorea, zis Paitoc după neam, ori Americanu’, apelativ luat ca fugar dinainte de ‘89 în Statele Unite ale Americii. Tanti Maria Fuiorea s-a dus la soţul ei, nea Costică, nemaisuportând greutăţile vieţuirii de una singură, la 82 de ani. Patru preoţi au slujit, al cincilea stând ţintuit lângă sicriu, cernit, ca frate al domniei sale.
Predici frumoase, strălucind ale preoţilor Vasile Milcu, Cojocaru ori chiar a Preotului Paroh ginere. Mai avantajat şi mai avizat părea Preotul Paroh de la Bortoşteni şi Gureni, Vasile Milcu, cel care-i fusese şi Duhovnic dispărutei.
Ultima spovedanie avusese loc în vinerea Patimilor, iar tanti Maria îşi ceruse iertare pentru supărările ce i le pricinuise ginerelui său. De care, presimţindu-şi sfârşitul aproape, se căia. Dar cum Dumnezeu e Mare şi a iertat-o şi pe Maria Magdalena, Părintele Vasile se rugase pentru iertarea păcatelor roabei lui Dumnezeu Maria. Normal, a ţinut o predică şi Preotul Paroh din biserica unde se săvârşea slujba înmormântării, adică ginerele decedatei. Gând frumos, cuvinte calde şi regrete sper sincere. N-am priceput cum vine s-o ierţi pe mama soacră, dar să nu poţi să-i uiţi greşelile făcute – cu voie sau fără de voie – în timpul vieţii, asupra ta.
*
Şi dacă în familie se iartă, dar nu se uită, ce să mai zicem de lumea politică? Tu, deputatule, senatorule, prim ministru ori preşedinte ţi-ai iertat duşmanul politic? Ori mai degrabă nu! Şi te aştepţi ca la prima ocazie să-ţi ia gâtul. Sau să te bage la închisoare, cum se pare că a comis-o Traian Băsescu cu Adrian Năstase.
Eu, unul, fiind un admirator al scriiturii amicului Cornel Nistorescu, îmi permit să dau un citat dintr-un recent editorial al său: „(…) că jupuirea şi terfelirea duşmanului (un soi de jupuire orală) au devenit reguli de bază şi sunt mult mai importante decât nevoile cetăţeanului perplexat (unii dintre ei, chiar pasionaţi) de această confruntare primitivă.”
ION PREDOŞANU
