Ca la noi, la nimeni – Eminescu – gorjean de-o vară, Poet Național în eternitate!

462

Grație unei decizii a Parlamentului României, Ziua de 15 ianuarie a fiecărui an este sărbătorită ca fiind Ziua Culturii Naționale sau Ziua lui Mihai Eminescu, ca zi de naștere a Creatorului limbii române moderne și cel mai mare poet al României.
Așa după cum a scris profesorul și iubitorul de Eminescu profesorul Liviu Poenaru, care i-a dedicat și o carte Poetului Național, localitatea Florești a avut marea șansă de a-l avea ca oaspete pe tânărul Mihai Eminescu, pe când avea 28 de ani.
La acea vreme, Mihai Eminescu trudea ca prim-redactor la ziarul conservator Timpul, fiind coleg cu Ioan Slavici și cu Ion Luca Caragiale. Stresat de viața grea, sărăcăcioasă și de atacurile mizerabililor de la ziarul liberal, Mihai Eminescu avea nevoie de odihnă. În romanul Viața lui Eminescu, criticul literar, prozatorul și universitarul George Călinescu nu este sigur dacă Eminescu a venit la Florești doar pentru odihnă ori chiar a dorit să se ascundă de prea numeroșii și veroșii săi inamici politici.
Din cartea profesorului Liviu Poenaru mai aflăm că junele Mihai Eminescu era invitatul lui Constantin Mandrea, căsătorit cu Zoia Bălcescu, o femeie cultă ce frecventa lumea literară bucureșteană, fiind o mare admiratoare a poeziei lui Mihai Eminescu.
Constantin Mandrea, pe care Mihai Eminescu îl cunoscuse în cercurile junimiste de la Iași, era un boier moldovean care mai primise și moșia Floreștiului ca dotă pentru soția sa Zoia Bălcescu. Iar Constantin Mandrea era, în acele timpuri, președintele Curții de Conturi.
În acea vreme, la doar un an după victoria de la Grivița, Plevna și Rovine în Războiul de Independență de la 9 mai 1877 al Țărilor Române – Moldova și Țara Românească – Mihai Eminescu se plimba prin codrii Floreștiului, unde a scris memorabila Scrisoare a III-a, dar și alte poeme.
De la Florești, Mihai Eminescu mergea cu caleașca de la conacul din Florești până la Filiași, unde-și crease o adresă de post-restant și primea scrisori de la bunul lui amic și coleg de la Timpul, prozatorul Ioan Slavici.
Dintr-o scrisoare trimisă lui Ioan Slavici Mihai Eminescu își arată simpatia față de o jună pe care-o numește „fata popii cea ocheșică”. Și căreia, se pare, i-a dedicat poezia „Atât de fragedă”.
Preotul din Florești se numea Duțescu, iar un strănepot al său a devenit poetul Mihai Duțescu, cel stabilit la Craiova.
Tot la Florești, Mihai Eminescu a tradus din limba germană Cronica lui Hurmuzachi, pentru care-a primit se pare și ceva bănuți.
Ion PREDOȘANU

P.S. Cunoscător al mai multor limbi străine, acela pe care Titu Maiorescu l-a numit „Rege al cunoașterii omenești” a redactat și o Gramatică a limbii sanscrite. (Ion Predoșanu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here