Am primit un telefon din partea domnului Sergiu Mischie, născut la Hobiţa lui Brâncuşi acum mai bine de 81 de ani. Simţeam că vrea să stăm de vorbă şi m-am dus cu dragă inimă. Aveam să-l găsesc la o masă, pe terasa Parcului pentru copii creat de domnia sa şi de fiul său, aşteptându-mă. În nici un caz nu bănuiam care-i era motivul supărării. Îl simţeam abătut.
Mi-a povestit cum, după lansarea cărţii „Vulturul” de munte, subintitulată „Un fost deţinut politic în lupta şi rezistenţa anticomunistă timp de 40 de ani, 1948-1989”, Editura Măiastra, Târgu Jiu – 2014, lansată la Obştea Peştişani, preşedinte-director ec. Ion Poenaru, obştea fiind sponsor unic al apariţiei volumului, scris cu sângele suferinţelor sale în închisorile comuniste şi apoi în anii sumbri de urmărire din partea Securităţii, se simţise oarecum descătuşat şi mai plin de speranţe. La lansare participaseră actorul Dan Puric, Rectorul de atunci al Universităţii „Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu, prof.univ.dr. Moise Bojincă, poetul şi publicistul Ion Căpruciu, autorul Prefeţei cărţii prime a domnului ing. Sergiu Mischie, ziarişti din presa centrală, precum Grigore Cartianu, şi intelectuali ai comunei Peştişani.
Ce se gândise bravul român Sergiu Mischie? Le-a oferit celor 42 de lucrători ai Obştii din Peştişani şi ai Ocolului Silvic „Constantin Brâncuşi” câte o carte cu autograf, rugându-i să-i trimită la adresa din Bucureşti câteva vorbe, câteva rânduri după citirea cărţii. De bine sau de rău, nu conta. Vroia să gloseze pe tema asanării morale a societăţii româneşti postdecembriste şi să le reproducă integral în volumul al doilea, ca un fel de dialog între el şi cititori. Aşteptarea i-a fost zadarnică. N-a primit nici măcar o scrisoare, deşi de 4-5 ori căuta în zadar la cutia cu scrisori.
Normal, omul Sergiu Mischie nu se aştepta la un asemenea deznodământ. Când fondase Asociaţia de luptă antibolşevică „Vulturul de munte”, mama sa – Olimpia Blendea -, o femeie simplă din Hobiţa, ce ducea de-ale gurii partizanilor, adică luptătorilor anticomunişti ascunşi în munţi i-a spus, deşi îl văzuse doar câteva ore pe prietenul său Gheorghe Cârstoiu că: „Sergiule, acesta te va trăda!” Şi a avut dreptate, Cârstoiu fiind un fel de Iuda din Teleşti care i-a dat pe mâna Securităţii pe ceilalţi 10 membri ai mişcării antibolşevice. Iar mama Olimpia i-a apărut în vis întrebându-l: „Ce faci, Sergiule?” Uite scriu la o carte, ar fi zis el. „Nu mai scrie, cartea asta n-o să apară niciodată!” Şi era vorba de volumul al doilea, scris în proporţie de 75%, dar din care lipsesc scrisorile şi, desigur, răspunsurile comentarii la ele. Nea Sergiu Mischie este în cumpănă. Ce va face mai departe? Normal, eu l-am încurajat să continue şi fără acele răspunsuri ale cititorilor. Singurul care i-a scris este Colonelul în rezervă ing. Nicolae (Colae) Ciolacu, fost primar al comunei Peştişani, o scrisoare impresionantă pe care n-o aştepta. Scrisoare de suflet, pe care Gorjeanul a reprodus-o la vremea respectivă. Cu emoţie, aştept să aflu ce hotărâre a luat nea Sergiu Mischie un om patriot, un gânditor ce are încă multe de spus. Pentru ţară şi-a riscat libertatea, pentru comunitate a făcut un Parc pentru copiii Hobiţei şi nu numai, cu intrare gratuită şi cu un teren de golf. Mult mai mult decât autorităţile locale. Cu bani proprii, înainte de a sosi cu întârziere fondurile europene. Ar fi dorit ca la cei 81 de ani ai săi să scrie la a treia carte. Cum a doua este, deocamdată, în impas, se gândeşte să mai facă, în continuarea terenului de golf, alte terenuri de jocuri sportive: volei, handbal şi chiar minibaschet. Dumnezeu să-i dea sănătate şi curaj pentru a-şi mai aşterne memoriile pe hârtie.
ION PREDOŞANU
P.S. Cei mai mulţi vor crede că aforismul din motto îi aparţine preşedintelui Statelor Unite ale Americii, John Fitzgerald Kennedy. Nici pomeneală, Kennedy l-a plagiat. Creatorul acestei fraze este nimeni altul decât poetul şi filosoful libanez Khalil Gibran (1883-1931), şi a apărut într-un articol în care îi susţinea pe patrioţii libanezi să lupte împotriva dominaţiei Imperiului Otoman. Kennedy nu-i singurul preşedinte american plagiator. Şi Abraham Lincoln a spus faimoasa frază: „O guvernare a poporului, de către popor şi pentru popor”. Dar şi acest text apăruse în Prefaţa Bibliei din 1384, tradusă de John Wylcliff (Ion Predoşanu)
