Ce-o căuta cetăţeanul Traian Băsescu la toate sindrofiile Fundaţiei şi Patidului Mişcarea Populară, atâta vreme cât Constituţia în vigoare îi interzice apropierea de partide, cerându-i ca unui preşedinte democrat, ce se crede, a fi imparţial? Ce să fie, ce să fie? Obrăznicie! Sau propagandă derizorie şi arogantă.
Cu mult înainte de a se fi afişat, cu tupeu, alături de fruntaşii partiduleţului de buzunar PMP, a trecut pe la postul B1 TV ca să se laude. Dar n-a uitat nici să se fotografieze cu pupila domniei sale – Elena Udrea – Prinţesă de Pleşcoi – pe Litoral. Ambii îmbrăcaţi în tricouri inscripţionate cu sigla minusculului PMP! Premierul a catalogat gestul, la început, că i-ar fi milă de Traian Băsescu. Nouă, unora dintre alegători, ne este chiar silă.
Apoi dacă-şi permite să fie pe faţă cu un partid, fie şi invenţia sa, carevasăzică nu mai este preşedinte. Ci un banal Guvernator al Coloniei numită încă România. Dar să revin la aprecierile aberante despre ce-au însemnat anii celor două mandate pentru România. Se autogratulează drept „cel mai bun de un secol”. El care-a creat Regimul Băsescu, unul dictatorial, se vrea ăl mai grozav lider român de când s-a creat statul unitar România. Fie că memoria îi joacă feste ori incultura sa istorică e ridicolă. Toată lumea ştie că statul român unitar s-a format la 1 Decembrie 1918. Deci după primul război mondial. Textual şi completă formularea ce-i aparţine sună cam aşa: „Cea mai bună perioadă a României de la formarea statului unitar.” În vreme ce Crin Antonescu se zbate ca peştele pe uscat, încercând să coaguleze opoziţia în contra viitorului candidat la prezidenţiale Victor Ponta, primul ministru nici nu-l bagă în seamă. În fond, actuala campanie electorală este consacrată alegerilor europarlamentare şi nicidecum aşa cum vrea el şi Traian Băsescu una pentru alegerile prezidenţiale.
Ne-am fi aşteptat ca nu doar alianţa de guvernare să-şi propună alegerea unor europarlamentari destoinici şi iubitori de România. Pe care să n-o mai denigreze la Bruxelles ori Strasbourg precum o făceau mai anii trecuţi Monica Macovei, Elena Băsescu, Cristian Preda ori chiar Theodor Stolojan.
Bănuiesc că la saltul Elenei cu paraşuta se gândea deputatul PDL Cezar Preda când afirma, între altele că: „Băsescu să lase merele şi paraşutele(…)”. De când s-a rupt de PDL, preşedintele demis de votul alegătorilor la 29 iulie 2012, dar încă în funcţie cel puţin formal, e atacat şi de fostul lui bun prieten Vasile Blaga. Vinovat că i-a furat Elenei de Pleşcoi cârma PDL.
Anul 2014 ne va mai oferi ocazii de a auzi tribulaţii ale delirului Guvernatorului. Numai că toţi oamenii cu scaun la cap s-au săturat de „realizărili” Regimului Băsescu, ca să folosim un cuvânt de-al lui Ceauşescu. Pe care-l copiază la nesfârşit. Dar nu la faptele bune. Ci doar la pretinsul „stat de drept”, în care oamenii sunt ridicaţi de mascaţi. Un stat de drept securistic şi la cheremul procurorilor.
Ion Predoşanu
