Sub ochii noştri se petrec anumite trebuşoare, nu prea cuşere, prin care se diminuează gradul de libertate al cetăţeanului. Până la urmă, chiar şi consultarea partidelor şi formaţiunilor politice cerută de preşedintele Klaus Iohannis poate fi încadrată la acest capitol.
Ne aducem aminte că un interviu acordat de directorul de atunci al SRI, George Cristian Maior, prin care se răţoia la decizia Curţii Constituţionale a României de a respinge ca neconstituţională Legea Big Brother a condus la demisia sau demiterea sa. Preşedintele Klaus Iohannis s-a debarasat repede de domnul Maior, dându-i în schimb postul de Ambasador al României în SUA. Ce mai contează că la un dialog pe această temă, desfăşurat chiar marţi, jurnalişti cu experienţă s-au pronunţat că se simt în pericol. Şi vor avea grijă ce vorbesc la telefon şi ce mesaje îşi transmit pe Internet. Nu-i nicio oprelişte. Prin chemarea partidelor şi formaţiunilor politice parlamentare la Cotroceni, preşedintele Klaus Iohannis a obţinut pohta ce-a poftit. Administraţia prezidenţială a anunţat că în urma întâlnirii dintre preşedintele Klaus Iohannis şi liderii partidelor s-a semnat un proiect de iniţiativă legislativă parlamentară – adică se scot castanele din foc cu mâna şi votul parlamentarilor! – de modificare şi completare a Legii nr. 506/2014 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice. Ca o gogoaşă servită drept argument se specifica în comunicat că preşedintele Klaus Iohannis „vrea ca securitatea, respectarea legii şi libertatea să fie puse în acord într-o societate democratică”. Păi dacă ar fi aşa de ce a mai respins CCR Legea nr. 506/2014? Tare mi-e teamă că la acea vreme Curtea Constituţională a României a procedat corect. Imediat, DNA a fabricat un dosar străveziu cu judecătorul Toni Greblă, acesta a demisionat, iar cazul a rămas în coadă de peşte! Tot atunci şi alţi doi-trei judecători ai CCR au declarat că asupra lor face SRI presiuni inimaginabile.
Tot în acest sens a apărut un atac furibund al DNA la adresa unei iniţiative legislative a unor deputaţi care şi-au propus să înlocuiască din Codul Penal şi Codul de Procedură Penală nişte aberaţii. Cum ar fi Art. 103, alin. 2, din Codul de Procedură penală care urmează a fi modificat prin introducerea sintagmei: „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială”(în loc de „îndoială rezonabilă”, cum este acum!). Dar DNA are tupeul să pretindă că impunerea unei asemenea prevederi „vizează impunerea unui standard de probaţiune care este imposibil de atins”.
Păi dacă aşa o să se lase procurorii de meserie! Că prin delaţiuni şi colaborarea cu SRI fac numai boacăne, după cum se vede!
ION PREDOŞANU
