Ca la noi, la nimeni – Ciolanul european din Duminica Orbului

300

La sfârşitul zilei de ieri, zi în care nu doar în calendarul creştin ortodox, s-a sărbătorit prin slujbele din biserici Duminica Orbului din Naştere, s-au aflat cu siguranţă unele estimări ale rezultatelor alegerilor pentru Parlamentul European. Dis de dimineaţă şi chiar până-n prânz prea puţini au fost aceia care şi-au exprimat opţiunile.
Alte state membre ale Uniunii Europene stabiliseră ca zi de votare date anterioare, de la sfârşitul săptămânii. Nici prin alte părţi nu s-a înghesuit lumea. În Cehia, de pildă, cei care-au votat n-au depăşit – după primele estimări – cifra de 20%. Nu zic că ar fi bine, dar doza de euroscepticism pare a fi în creştere. Ba în unele ţări s-a constatat o sporire alarmantă a procentelor la partidele de extremă dreapta ori – mai rare cazuri – a celor de extremă stângă. Oricum, socialiştii sau social-democraţii revin în forţă şi pe alte meleaguri.
Din păcate, cu excepţia foştilor europarlamentari ai PSD, PNL şi PC, portocalii din PDL şi o bună parte a celor din UDMR şi ai comunităţii maghiare – îndeosebi a spurcatului la gură şi la inimă Tokes Laszlo, cocoţat acolo cu sprijinul lui Traian Băsescu şi Orban Viktor, pretinşi populari europeni – au pârât România la Bruxelles cu neadevăruri sfruntate. Pricini din care a rezultat un grad mai mare de neîncredere în Uniunea Europeană şi în Parlamentul European.
Sumele mari de bani – în euro – cu care s-au ales denigratoarele Monica Macovei şi Elena Băsescu – susţinătoarele aiuritoarei „lovituri de stat” şi absenţei statului de drept i-au determinat pe românii de acasă să vadă doar „ciolanul european”.
Alegătorii au avut şi au – cei mai mulţi – impresia că acela care ţipă mai tare sau se bate cu cărămida în piept pentru anticorupţie – a se vedea cazul nepatrioatei Monica Macovei, aproape pe picior de egalitate cu Tokes Laszlo – deci, repet, cu cât ţipă mai tare acela primeşte câţiva centimetri în plus din „ciolanul statului” ori din „ciolanul european”.
Vor mai trece ani mulţi până se vor vindeca rănile create de Regimul Băsescu. Iar orbirea sufletească şi restabilirea unei Justiţii adevărate, imparţiale sunt – ca de fiecare dată – răni greu de vindecat. Ca şi alte răni ale ţării noastre comune – indiferent de etnie – numită încă România. Devenită Colonie cu Guvernator impus de cancelariile occidentale sau de peste ocean – numitul Băsescu Traian. Acela ce încalcă la orice oră din zi şi din noapte Constituţia ţării. În care art. 16 spune clar: „Nimeni nu este mai presus de lege.” Ceea ce, cu o Curte Constituţională aservită de Regimul Băsescu nu este valabil şi în cazul împricinatului.
ION PREDOŞANU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here