Ca la noi, la nimeni – Ce fel de preşedinte se vrea?

359

Celor mai mulţi cetăţeni, viaţa de fiecare zi le creează mari probleme. Ba pe unii chiar îi dă gata. Fie din cauza nevoilor ce cresc, a sănătăţii din ce în ce mai şubrede şi mai scumpe. Ca să nu mai amintim de aceia ce se spânzură – vreo cinci la număr – datorită relelor tratamente în urma unor anchete grele dar artificiale create de procurorii DNA.

Un DNA ce nu se ocupă şi de numeroasele cazuri penale descoperite de Corpul de Control al primului ministru – de ordinul sutelor –, dosare ce stau la dospit. Fiind tratate cu indiferenţă de Laura Codruţa Kovesi, cea propusă în funcţie de ministrul interimar al Justiţiei Victor Ponta, după demisia Monei Pivniceru, şi validată cu grăbire de Traian Băsescu.
Dintre candidaţi, premierul are cea mai multă treabă şi cele mai mari şanse la alegerile prezidenţiale. Întrebat de care dintre contracandidaţi îi este teamă, el a recunoscut că doar de el. Acum este la Chişinău, la Ziua Naţională a Republicii Moldova, la inaugurarea gazoductului construit între România şi fraţii de peste Prut şi bine face.
Totuşi, nişte neica nimeni înscrişi în cursa prezidenţială îl muşcă de partea dorsală. Până şi primarele de Sibiu, Klaus Werner Johannis, om cu şase case luate, zice el, din meditaţii, nu scapă niciun prilej. Chit că nici el nu este vreun model moral sau etic de luat în seamă. După ce i-a înfipt jungherul pe la spate lui Crin Antonescu a mai avut tupeul să le ceară pretinşilor membri PNL de astăzi – un melanj cu strat gros din pedelişti şi ce-a mai rămas din liberali – să nu-l mai atace pe Băsescu. Mai ales că liberaşlii adevăraţi au migrat spre Partridul Liberal Reformator al lui Călin Popescu Tăriceanu, Preşedintele Senatului. Mie, unul, mai iubitor de români şi de România mi se pare senatorul Ioan Ghişe, cel demisionat din PNL-ul în care nu se mai regăseşte, dar care încă n-a strâns semnăturile necesare. Şi chiar dacă le strânge, şansele lui Ioan Ghişe de a deveni preşedintele dorit de români nu-s mari. Deşi el ar merita votul meu şi al multora. Avea dreptate primul ministru Victor Ponta să se teamă de domnia sa, promiţând să nu facă greşeli majore. Ordonanţa ce permite migraţia primarilor, preşedinţilor de Consilii Judeţene, a consilierilor locali de orice fel este convingător explicată de premier şi de Senatorul Dan Şova. Nu şi de Liviu Dragnea, cu un limbaj mai bolovănos. Totuşi, deşi corectă, Ordonaţa asta de urgenţă s-ar putea să-l coste pe candidatul la prezidenţiale Victor Ponta. De ce? Nu de alta, dar cei „mulţi şi proşti” nu s-au schimbat prea mult de pe vremea cronicarului Grigore Ureche. Chit că acesta se referea doar la moldoveni. Chiar peste un mileniu şi ceva de atunci lumea a rămas tot neinformată şi numai parţial educată.
ION PREDOŞANU

P.S. În vremea asta tulbure, UDMR-ul care-i tot la guvernare, n-aşa?, aplică ce ştie. Metoda paşilor mărunţi, după modelul picăturii chinezeşti. A redactat proiectul autonomiei locale şi vrea o nouă Constituţie. Iar despre Ţinutul Secuiesc s-a pronunţat şi un vicepremier de-al lui Viktor Orban, „pretinul” lui Traian Băsescu, băgându-se în treburile interne ale României ca musca-n lapte. Oficialii noştrii tac. De ce? De frica vreunui şantaj al UDMR, cumva? (Ion Predoşanu)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here