Motto: „Sărăcia este părintele revoluției și al fărădelegii” – Aristotel
Nu am de gând să contest datele statistice ale Eurostat, care adesea ne oferă cifre de necontestat. De data aceasta, Eurostat plasează România printre țările din Uniunea Europeană cu prețurile cele mai mici din Europa. Evident, nu se ține seama și de faptul că la venituri, deci la salarii și la pensii, suntem tot în capul cozii.
Deși este „campioana continentului” la prețurile produselor alimentare, în continuă creștere pe perioada pandemiei, cu 65,1% din media acestora în Uniunea Europeană. Tot la fel, accesul la bunurile culturale nu este prohibitiv, cu numai 58,1% față de aceeași medie a Uniunii Eruropene.
Doar Bulgaria este țara ceva mai ieftină ca nivel de prețuri la transport public, chirii, costuri la utilități, năuturi, tutun și hoteluri.
Prețurile mici ar putea conduce la ideea greșită că acolo unde este ieftin să trăiești ar fi „Raiul pe Pământ”. Totuși, cum se explică faptul că românii și bulgarii s-au săturat de traiul bun de acasă și au plecat spre a găsi un trai mai bun spre alte zări. Care zări sunt clar mai scumpe, dar și cu posibilități de câștiguri mult mai mari decât acasă!
În cazul României, fenomenul imigrării se compară ca dimensiune cu acela din Siria, dar acolo este o catastrofă produsă de un război dement și pustiitor.
Motivul plecării a cel puțin trei milioane de români în străinătate este, în primul rând, unul economic și social, sărăcia cuprinzând mai bine de o treime dintre români, ca un alt trend înregistrat în „Grădina Maicii Domnului”.
Pandemia, criza economică, seceta și fenomenele climatice extreme accentuează trăsăturile unui stat sărăcit de o proastă guvernare. Deciziile economice promise de Guvernul Orban că vor veni într-un pachet de măsuri post-criză, încă nepublicat, încearcă să cosmetizeze realitatea dură a inegalităților sociale.
Dar spinoasele probleme și găuri finaciare pot fi suplimentate prin politici fiscale extinse, ce-i sunt străine actualului ministru al Finanțelor Publice, Vasile Florin Cîțu, un om ce se dovedește „limitat intelectual” tocmai la capitolul financiar-bancar. Om în care, curios, tocmai prim-ministrul Orban Ludovic și președintele Klaus Werner Iohannis au cea mai mare încredere. O încredere oarbă, aș zice.
Pentru pretinșii liberali, impozitul progresiv pe profit pare o blasfemie. Iar identificarea stării reale și vulnerabilitatea populației prin declarații fiscale ar fi de dorit. Dar cine să le facă?
ION PREDOȘANU
P.S. Guvernul LuCOVID se tot laudă că va drege și va face. La fel și cu data alegerilor locale, pe 27 septembrie, dar Parlamentul nu a primit de la Palatul Victoria niciun proiect. În schimb, UDMR a depus, luni, un asemenea proiect. (Ion Predoșanu)
„În cazul României, fenomenul imigrării se compară ca dimensiune cu acela din Siria” – cred că ați vrut să spuneți emigrării, nu?