Motto: „Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu există un drum și lasă o urmă.” – Ralph Waldo Emerson
Azi, îmi propusesem să scriu despre altceva. Și totuși, aducându-mi aminte despre calea ferată, un drum de fier lăsat de izbeliște în toți anii de după Marea Învălmășeală din Decembrie 1989, m-am gândit totuși să mai trag și eu un semnal de alarmă. Recunosc, n-am mai călătorit cam de câțiva ani pe ruta Târgu Jiu-București sau retur.
INFRASTRUCTURĂ EXPIRATĂ, RESTRICȚII DE VITEZĂ. Și nu pentru că nu aș fi avut nevoie. Dar, ultima dată, am plecat din Gara Târgu Jiu(gară construită mult înainte de 1989, cu o construcție arhitectonică modernă la acea vreme, avându-l ca șef de șantier pe regretatul meu coleg de liceu, Nicu Coteț, de loc din Frâncești, comuna Peștișani, un priceput tehnician constructor) cu un tren accelerat, pe la ora 15,08, și aveam sosirea în Gara de Nord cam la orele 20,45. Ruta era deviată, pe la Rovinari, apoi am avut o groază de restricții de viteză și o întârziere de 3(trei!) ore. Mizeria din tren și, mai ales, din WC-urile fără apă și fără hârtie igienică m-au scârbit!
Plăcerile călătoriilor cu trenul, cântate pe vremuri în versuri precum „Trenule, mașină mică/ Unde-l duci pe Ionică) au dispărut demult. Dar, să nu uit. Înainte de 1989, o călătorie pe distanța Târgu Jiu-București dura numai vreo cinci ore și jumătate. Și îmi mai aduc aminte, căci nu m-a lăsat memoria, cum distanța București-Giurgiu se făcea în 53 de minute. În vreme ce acum este imposibilă pentru că s-a rupt un pod. Oricum, înainte de prăbușirea podului durata călătoriei de la București la Giurgiu ajunsese la o oră și jumătate.
Mai anii trecuți, se vorbea că SC CFR Călători SA ar fi în stare de faliment. Ea, adică societatea comercială cu pricina încă n-a murit dar nici bine nu-i merge.
MINIȘTRII TRANSPORTURILOR, INCOMPETENȚI! Și aflu, acum, că România trebuie să-și modernizeze peste 1.000 kilometri de cale ferată. Cum ar veni, de infrastructură feroviară. Cine-o împiedică? Păi niște miniștri ai Transporturilor vremelnici, precum actualul informatician și PSD-ist Sorin Grindeanu, vajnic demagog fără pereche. Nici el, nici impostorii dinaintea lui – printre nume fiind Traian Băsescu(născut Braunovici), cel care-a scindat CFR în 5(cinci!) societăți comerciale distincte, ca să moară mai repede, ori secuiul subinginer Orban Ludovic, absolvent de TCM, la subingineri în Brașov – nu au făcut nimic pentru întreținerea rețelei de căi ferate, căci de modernizare a lor nici pomeneală!
Cu toate acestea, în Europa și în lume, transportul pe calea ferată este considerat cel mai eficient mod de deplasare în prezent și contribuie cu doar 1,5% din emisiile de CO2 din Uniunea Europeană provenite din sectorul transporturilor, care are o cotă de piață de de 8,5%.
Din această perspectivă, investițiile în calea ferată ar trebui să devină o prioritate și pentru țara noastră, mai ales că infrastructura are un grad ridicat de uzură, potrivit raportului „Să luăm trenul. Renașterea călătoriilor într-o Românie europeană”, realizat de o asociație în cadrul proiectului Europe on Rail.
POLONIA POATE, CU FONDURI EUROPENE! ROMÂNIA DE CE NU? România are în prezent de modernizat peste 1.000 de kilometri de infrastructură feroviară, în vreme ce Polonia, cu o lungime a traseelor feroviare nu cu mult mai mare decât a României, a izbutit să reabiliteze cu cap mai mult de 1.500 de kilometri cu fonduri europene, într-un singur exercișiu bugetar european, mai notează raportul citat. Datele dezastrului se găsesc în numitul raport, iar gângavul ministraș pesedist Sorin Grindeanu ar fi cazul să elaboreze proiecte europene și să reabiliteze/modernizeze infrastructura feroviară a României. Adică, să treacă de la demagogie la fapte. Dacă nu-i cerem prea mult. Altfel, să-și dea DEMISIA!
ION PREDOȘANU
