Motto: „Și cei slabi, dacă sunt uniți, devin puternici.” – Friedrich von Schiller
Iată că au trecut nu mai puțin de 164 de ani de la primul moment astral din istoria noastră. Atunci s-au unit Principatele Române Țara Românescă și Moldova, înfăptuind idealurile revoluționarilor de la 1848. Vremea petrecută sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Colonel moldovean ales Domn al Moldovei pe 5 ianuarie și pe 24 ianuarie domn al Țării Românești, a pus bazele României moderne. Cu predilecție prin legile economice și sociale de sub Guvernul Prim-ministrului Mihail Kogălniceanu.
TRĂDAREA DIN INTERIOR. Din păcate, a venit trădarea din interior a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, iar mai apoi am intrat sub domnii străine de România și de interesele ei. Totuși, ca urmări sigure au venit izbânda României în Războiul de Independență din 1877 și, după Unirea cea Mică, în mileniul următor o altă zi astrală – Marea Unire de la 1 Decembrie 1918!
Dar odată cu trădarea lui Alexandru Ioan Cuza, a început perioada rușinii și amanetării viitorului țării numită România. Un secol și jumătate de interese străine au avut românii, în care țara s-a transformat într-o piață de desfacere – așa cum este și acum – a produselor străine scumpe și proaste și pepinieră pentru muncitori fără drepturi și prost plătiți.
Poetul Nepereche Mihai Eminescu, în anul 1866, a reușit s surprindă în mod magistral acele vremuti, de după detronarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în poezia Deșteaptă-te, Române!
Deșteaptă-te Române, preot al libertății,
Nu plânge pe cenușa geniilor străbuni
E timp să-nalți stindardul în numele Dreptății,
E timp să-ți calci tiranii, e timp să te răzbuni.
După în anul 1989, am pornit la drum cu multe seranțe și visuri. Astăzi, ne lipsește doar entuziasmul de acum peste trei decenii, speranțe pentru unii dintre noi au mai rămas… Timpul a trecut și înc mai așteptăm schimbările acelea care ne-au făcut să ne bată inima puternic în piept, gândindu-ne că, într-o zi, ne va fi bine și toată strădania și chinul nostru de la un anumit moment nu au fost în zadar.
Suntem în anul 2023, anul în care Lumea nu mai este așa cum o știam și trece prin crize multiple, însă pentru noi, românii această molimă nu este decât un necaz în plus dintre miile care s-au abătut asupra noastră.
De 33 de ani, tocmai această speranță bolnăvicioasă că mâine va fi mai bine, ne-a ținut în viață, dar ne-a și anesteziat gândurile răzvrătite împotriva unui sistem construit pe bazele unei perpetue josnicii a unei clase politice. Ce mai poate anima poporul român? De unde ar mai putea să-și mai găsească vreodată resursele pentru a rescrie un moment asemănător celui petrecut la 24 ianuarie 1859?
NEAJUNSURILE DEMOCRAȚIEI. Am ajuns într-un moment greu, descris perfect de Henri Frederic Amiel: „Democrația îngăduie celor incapabili să ia deciziile cele mai importante. Conceptul de egalitate va permite inculților să rămână inculți, proștilor să rămână mai proști, delicvenților să rămână delicvenți, conceptul de egalitate se va dilua în propriile-i consecințe pentru că nu va fi recunoscută poziția oamenilor de valoare, a celor cu experiență, a celor serioși. Valorile vor fi dizolvate de mediocrități”.
IDEALUL ÎNAINTAȘILOR – ROMÂNIA MARE. Cum necazul pandemiei parcă nu era suficient, a venit și războiul din Ucraina, un război care ne-a adâncit și mai mult, în temerile că vom pierde și Republica Moldova sau trebuie să ne trezim și să înfăptuim idealul înaintașilor noștri – România Mare!
FRAȚII DE DINCOLO DE PRUT, ÎN PRIBEGIE! Să menționăm că timp de 32 de ani, moldovenii de dincolo de Prut, care-s tot români, adică frații noștri, nu și-au găsit identitatea națională și o tot caută exact ca un popor rătăcind în pribegie. Ei sunt doriți, ca o pradă ușoară, ba de Rusia – care-i tot amenință cu invadarea -, ba de Ucraina.
Deși numai Unirea cu țara mamă, România, le-ar putea curma acestă pribegie!
ION PREDOȘANU
