Ce s-a întâmplat după decembrie 1989 cu aşa-zisele oraşe „monoindustriale”, astăzi toţi admit că a fost şi va rămâne o greşeală greu de reparat. În perioada aceasta ca amăgire peste tot în ţară în cazul lor, s-a mişcat continuu munţii şi s-a născut doar câte un şoricel, cum bine zice franţuzul.
În această situaţie se află fireşte şi oraşul Bumbeşti –Jiu. Pentru că toate promisiunile pompoase de până acum, de fapt toţi astăzi le vedem ce sunt. Zadarnic s-au depus şi se depun eforturi locale în această mică urbie, atât timp cât Uzina Mecanică Sadu ce i-a fost şi naş şi moş Bumbeştiului Jiu, poftim că lent dar sigur îşi va da duhul. Întrucât n-o să mai creadă nimeni la ora actuală că aici situaţia se va schimba radical, prin demersul făcut recent, cum se zice pe uşa din dos, de a se lichida juridic actuala uzină pentru că nu-şi mai poate achita datoriile către buget, înfiinţându-se pe „stârvul” ei, o altă societate comercială viabilă. Să fim realişti: această amăgire n-o mai gustă nimeni la ora actuală, după atâtea vorbe frumoase câte sau spus în cel aproape douăzeci de ani de la revoluţie. Va fi probabil aceeaşi Mărie cu altă pălărie, şi-atât. Bumbeştenii şi nu numai ei, au mai auzit turuindu-se astfel de promisiuni. Mii de locuri de muncă, produse noi, tehnologii de vârf, performanţe nemaiîntâlnite, etc., etc., pentru că „şocâtele”, vorba franţuzului, tot şocâte va rămâne şi la Sadu…
Păcat, o spunem şi noi sincer, alături de bumbeşteni şi gorjeni, în general. Platforma industrială ce-i zice Sadu II, cine nu vede că moare până la urmă în suc propriu, precum se întâmplă de altfel în toată ţara cu asemenea platforme? Iar Uzina propriu-zisă Sadu I, de la mii de oameni câţi avea, acum numără forţa de muncă ce exista altădată într-o singură secţie de producţie. S-a uitat repede că Uzina Sadu a constituit zeci de ani o pepinieră de cadre calificate şi cu o experienţă de invidiat. Nu ştiu dacă a existat vreun obiectiv industrial important în Gorj şi Dolj, care să nu beneficieze de calificarea şi experienţa specialiştilor formaţi în U.M. Sadu, sau de pildă, în Spitalul de aici. Doctorii Popovici şi Constantinescu au făcut adevărate şcoli de chirurgie în Craiova şi Tg-Jiu, după ce au fost chemaţi să dea o mână de ajutor în aceste importante oraşe ale Olteniei. Acum, aşa cum şi bumbeştenii observă, atenţia judeţului şi nu numai, curios este îndreptată spre oraşul Cărbuneşti, care pe atunci, evident comparaţiile ar fi părut chiar deplasate. Aici s-a ridicat un spital nou, aici s-au făcut în ultima vrme dotări de vârf în tehnica medicală, poftim că acum se „unge” şi un spital de urgenţă, etc.
Foarte bine zic bumbeştenii, dar ce se întâmplă cu istoria spitalului şi localităţii lor, normal că nu le convine. Ce se întâmplă cu Uzina Sadu, care de ani de zile îşi trage sufletul doar din comenzi întâmplătoare, şi din ce în ce mai modeste. Greu de răspuns, fireşte, acestor oameni, deoarece parcă se privesc numai cu duşmănie unele lucruri, când e vorba de uzina Sadu şi oraşul Bumbeşti –Jiu. Întrucât e o iresponsabilă greşeală politică şi administrativă să laşi spaţii şi dotări în paragină la Sadu, ca la un pas de loc s-o iei de la început cam în toate. Le dăm deci dreptate celor de la Bumbeşti Jiu în această privinţă, pentru că într-adevăr nu-i greu de observat, că asemenea greşeli au avut şi au greutatea lor în însăşi consecinţele crizei economice, ce a lovit, după cum vedem, din plin şi România de azi.
I.D.Sicore
