Bucuroşi de oaspeţi – Marea durere şi marea bucurie ale gorjeanului Costel Răducan, din Târgu Mureş

118

img051Ne-a trecut pragul redacţiei, în mare fugă, un om tânăr după aspect dar mai ales după spirit. Avea niscaiva treburi prin Târgul de pe Jii şi trecuse, tot în grabă, pe acasă. Adică prin satul Orzu, din comuna Negomir a Gorjului. Domnia sa este un brav profesor pensionar, stabilit la Târgu Mureş, unde-a predat limba şi literatura română, ca profesor de liceu.

Chiar aşa s-a şi exprimat. Cică are o mare durere, trecând pe acasă şi văzând cum s-au ridicat nişte hale ale unei săli de gimnastică, neterminată. Bănuim că-i vorba despre o sală de sport. Aşa cum s-a ridicat şi la Peştişani una. Lângă o alta, a liceului, ce stă mai mult nefolosită din lipsă de elevi şi de pasiune a dascălilor de sport. Chiar dacă lumea are drumuri proaste la Brădiceni, la Peştişani, la Seuca, că de Gureni şi Boroşteni nici nu mai vorbesc. Nici la Negomir, ca şi la Peştişani, sala de sport nu este o necesitate. Apa potabilă şi drumurile, absenţa gazului metan rămân vise. Dar la o investiţie cum este o sală de sport, n-aşa, fie că-s fonduri guvernamentale ori europene, se poate înfrupta ba primarul, ba o firmă căpuşe ce cotizează la un anume potentat ori partid. Omul cu ochii limpezi şi scrutători din faţa mea, Constantin Răducanu, s-a născut în prima zi a lui noiembrie 1937, în satul Orzu din Gorj, într-o familie modestă cu opt copii. A învăţat mai întâi la şcolile din satele Artanu, Negomir şi Bolboşi, apoi la Şcoala normală din Târgu Jiu şi la cea din Craiova, după care a fost student al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. După examenul de licenţă, Constantin Răducanu a lucrat ca dascăl de gimnaziu şi de liceu la mai multe şcoli din Transilvania. Nu l-a mulţumit să fie numai profesor de limba şi literatura română, ci a cochetat şi cu poezia, fiind, în acelaşi timp, gazetar-colaborator la reviste cu profil educativ şi la diverse cotidiene. Printre care şi la Gazeta Gorjului. Ne-a promis că va scrie şi pentru Gorjeanul. A scris şi a publicat cărţi într-o superbă limbă românească, din care ne permitem ca pe viitor să preluăm nişte poeme admirabile. După prima carte de versuri a publicat şi una cu nuvele deosebit de interesante – „Viaţa ca o inecuaţie”. Însetatul de viaţă se dovedeşte extrem de sensibil la tot şi la toate ce-i sunt prin preajmă în a doua carte de versuri „Dincoace de Utopia”, prin care-şi reconfirmă originalitatea, dragostea de viaţă şi de ţară. Din poema „Mi-a plăcut” cităm: „Cum între rău şi între bine/ Nu e hotar de netrecut/ Eu m-am luptat mereu cu mine/ Să fac din neplăcut, plăcut”. Semne clare că omul cetăţean ce ne-a trecut pragul redacţiei merită aplauzele noastre, scrise sunt aceste rânduri, Îi mulţumim şi-l mai aşteptăm.

Ion Predoşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here