Am auzit şi de la alţii, aşa cum ştiu şi din propria mea experienţă, că anii de liceu sunt de departe cei mai frumoşi ani din viaţa oricărui om şi, în acelaşi timp, ei alcătuiesc o perioadă unică şi irepetabilă, pentru că student poţi fi de mai multe ori, dacă urmezi mai multe facultăţi, dar, liceul se face o singură dată! Acei ani sunt o perioadă foarte importantă cu care omul se întâlneşte o singură dată în viaţă! Adolescenţa şi începutul tinereţii constituie o vârstă de aur în existenţa noastră, vârsta marilor visuri, a integrării sociale în viaţa de grup, dar şi vârsta crizelor adolescentine, a nesiguranţei, a insatisfacţiei şi uneori a decepţiilor în dragoste! Orice vârstă are importanţa ei şi simbolurile ei emblematice, dar, vârsta adolescenţei este considerată cea mai relevantă, deoarece, ni se dezvoltă personalitatea, ni se transform şi modul de gândire, pentru că începem să privim înainte cu încredere şi cu speranţă! În anii de liceu, am preferat să trăiesc fiecare clipă din plin, să mă bucur de oamenii care m-au învăţat carte, să profit de fiecare şansă pe care am avut-o ca să învăţ ceva nou şi folositor sau să reuşesc să valorific pe deplin timpul! Pare incredibil cât de repede trece timpul şi cum, dintr-o singură adiere a clipei, acesta schimbă în oameni maturi, nişte copii ameţiţi de visurile inocenţei! Am crezut că va dura o veşnicie vârsta aceasta, însă după 4 ani, am realizat că avea să se termine etapa cea mai frumoasa din viaţa unui tânăr ca mine! Mulţumesc din suflet colegului nostru Vasile Gogonea, că am posibilitatea să exprim aceste gânduri la vârsta pe care o am acum şi pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu! M-am născut într-un sat, Rugetu din comuna Roșia de Amaradia, unde învățam la o lampă cu gaz. Fiecare membru al familiei, indiferent de vârstă, avea misiunea lui. Școala generală am făcut-o în sat sub atenta supraveghere a domnului învățător Birău Constantin pe care îl preţuiesc mult. Liceul l-am absolvit la Târgu-Cărbuneşti, promoția 1965. În liceu, cu puritatea copilului şi a vârstei copilăriei, am legat prietenii curate, neconvertite, care au dăinuit până azi. Cea mai pură prietenie a fost cu Teodora, colega care mi-a devenit soție devotată. Mi-a dăruit două fete, una este medic anestezist la Spitalul județean Galați și alta este chimist la Spitalul județean Târgu-Jiu, două fete care la rândul lor mi-au dăruit doi nepoți, Daria care ne urmează și este studentă în anul II la Facultatea de Medicină și Mihai, absolvent de liceu. Îmi aduc aminte despre prietenia cu colegii mei de liceu, care dăinuie de zeci de ani și mă bucur că ne reîntâlnim cu plăcere. Îmi aduc aminte de dascălii noștri care ne-au învățat carte şi ne-au educat ca să devenim oameni adevărați, buni profesioniști! Am crezut în șansa noastră și în ajutorul lui Dumnezeu! Devenind medic, am lucrat în Spitalul județean Târgu-Jiu, secția ATI, pe care am și condus-o o perioadă iar, timp de 5 ani, am fost director medical al spitalului. Pentru activitatea medicală, am fost decorat cu meritul sanitar în grad de cavaler. Întotdeauna, am intrat în sala de operație rugându-mă lui Dumnezeu să mă ajute pe mine și pe bolnav! La ieșire, nu am uitat să-i mulțumesc Tatălui ceresc! Am ajuns la concluzia că noi, medicii, suntem «unelte» ale lui Dumnezeu și ne putem duce misiunea până la capăt doar cu ajutorul Lui!
,,Mă bucură întâlnirea şi mă întristează trecerea anilor!
În încheiere, vreu să redau câteva gânduri ale colegilor mei, din ziua de 6 iulie 2022. Nanu Iustin: ,,Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a ţinut împreună, chiar dacă unii dintre colegi au rămas nişte amintiri”! Trancă Gigel: ,,Doresc să fim sănătoşi, ca să ne mai putem întâlni şi în viitor”! Mitru Nicolae: ,,Când mă uit în jur şi văd colegii care încă mai sunt, mă gândesc şi spun că viaţa e nedreaptă pentru unii dintre noi”! Stancu Dorina: ,,Mă bucur că ne-am întâlnit la un asemenea eveniment aniversar”! Săvescu Ion: ,,Să dea Dumnezeu să vină…mai mulţi data viitoare”! Popescu Elena: ,,Îmi iubesc mult colegii şi le doresc multă sănătate”! Andriţa Teodor (gen. retr.): ,,Mă bucură întâlnirea şi mă întristează trecerea anilor! Îmi doresc să ne mai întâlnim la Târgu-Cărbuneşti mereu”!
Doctor Constantin PĂLIVAN
