“Brâncuşiana Copiilor” -2010

148

plaveti1Din seria manifestării lor omagiale dedicate marelui sculptor Constantin Brâncuşi face parte şi expoziţia naţională de arte vizuale-“Brâncuşiana Copiilor” – 2010,vernisată la data 18 Februarie a.c la Muzeul Judeţean “Al.Ştefulescu”-într-un cadru larg generos, cu public numeros,majoritar format din elevi, părinţi, prfesor, invitaţi.

Acţiunea se află la 8-a ediţie de la debutul ei ca fază judeţeană şi la a 2-a de când este ridicată la nivelul naţional acţiune la care participă peste 30 de unităţi şcolare din ţară şi Judeţul Gorj,unele dintre acestea având în componenţa lor toate formele de învăţământ preşcolar,primar,gimnazială şi liceal. Aşadar expoziţia a fost concentrată de întregul spectru al învăţământului preuniversitar –de la grădiniţă până la liceul vocaţional- însemnând peste 330 de lucrări din totalul de 460 câte au fost primite,la iniţiativa Cercului Pedagogic al Profesorilor de ed.plastică din Judeţul Gorj,sub egida Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj în parteneriat cu plaveti2Centrul Cultural şi de Artă “Constantin Brâncuşi” şi Muzeul Judeţean Gorj.
Faţă de ediţiile anterioare în cea actuală se simte o orientare mai bună spre calitate, mai ales la elevii şcolilor din Jud.Gorj,spre creativitate şi elaborare compoziţională,unitatea expoziţiei dând-o firul tematic propus în regulamentul de participare “La Brâncuşi”
Asistăm însă la o mare diversitate din punct de vedere al dimensiunii –de la cea mai mică până la format A1-; al tehnicii –de la deşeul în creion până la pictura în culori acrilice-al facturii stilistice –de la figurativ la nonfigurativ.
La o privire de ansamblu a expoziţiei rămâi încântat de bucuria culorilor,de vibraţia lor emanată din spontaneităţi cromatice dar şi din rigurozităţi perspective din simplităţi expresive dar şi din eşafodaje dinamizante -într-o agitaţie perpetuă de linii,forme,culori.
Aprofundând câteva mesajului transmis din lucrările eleviilor pe şcoli apoi individual realizez acea “şcoală-şcolire” cu toată gama de la libertatea totală lăsată elevului în exprimare până la dădăcirea încrâncenată a dascălului în care elevul nu este decât instrumentul unui scenariu arid, necreativ deci, propus de dascăl.
Din păcate, ambele extreme sunt contra productive şi duc la blocaje creative.
Accentuez acest mare păcat din extrema elaborată,întrucât mulţi dascăli cred că aici este menirea lor să-i “piseze” pe elevi, striindu-le tocmai acel filon al copilăriei –curăţenie sufletească,candoare, abătându-se flagrant de la preceptele brâncuşiene de Mare Dascăl ale lui Brâncuşi cuprinse în superbele lui aforisme.Enumăr câteva :”când nu mai suntem copii suntem morţi deja;” “arta poate cea mai desăvârşită –a fost concepută în trupul copilăriei umanităţii.Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială.
Eu aş vrea să-i redeştept sentimentul acesta în sculpturile mele ;”
În artă ceea ce împotrivă este bucuria.
Aveţi fericire să contemplaţi,să vă minunaţi ! Aceasta este totul “.;
Simplitatea în artă este în general o complexitate rezolvată…”
Aşadar, iată, Maestrul Brâncuşi ne învaţă să fim bucuroşi, voioşi, să căutăm simplitatea, să ne găsim pe noi înşine să ne eliberăm de complexul complexităţii, al încâlcelii, al rătăcirii al balatrului inutil care acoperă frumuseţea strălucirii. Altfel spus – să ne căutăm şi să ne găsim Sinele.
Există o orientare spre zona reproducerii, a imitaţiei –mai ales la dascălii din învăţământul primar şi preşcolar, uneori şi la cei din învăţământul vocaţional, artistic, din păcate, unde elevii reproduc lucrări ale lui Brâncuşi mai mult sau mai puţin stâlcite –singulare sau într-un ghiveci penibil-“aranjate”după principiul “cu cât mai multe, cu atât mai bine “,’spre un premiu cât mai mare”.
plaveti3Din păcate, această orientare prinde cel mai mult la majoritatea îndrumătorilor. Nimic mai fals.
Există apoi o direcţie spre alte genuri artistice – natura statică, peisaj, portret-care nu este însă “abatere” atât de mare ca cea în care funcţionează mimesisul, noncreativitatea, care pierde doar din lipsa da adaptabilitate.
Calitatea lucrărilor o găsim acolo unde creează, caută, relaţionează, valorizează, se bucură, iar dascălul este undeva în umbră puţin, consiliator. Cea mai importantă parte a îndrumătorului în relaţia cu învăţăcelul este aceea în care mentorul îl pune în stare pe ucenic să facă un “lucru” care să fie lucrul lui ca autor, nu al celuilalt.
Iar măiestria dascălului autentic constă tocmai în crearea acestei stări de lucru, continuă căutare şi autocăutare printr-o gamă largă de strategii.
Ca şi în anii trecuţi în expoziţie figurează foarte puţine lucrări tridimensionale, neexistând preocuparea multor dascăli şi pentru această direcţie, deşi în programa şcolară există şi această tematică. Ne intrigă, de asemenea, lipsa multor şcoli pe simeze din municipiu şi judeţ: CN “Ecaterina Teodoroiu” CN “Spirul Haret”, Palatul Copiilor Tg-Jiu, Clubul Elevilor Tg-Cărbuneşti, Tismana, Novaci, Baia de Fier, Peştişani, Ţânţăreni etc.
Ne bucură însă,prezenţa unor lucrări ale elevilor din Bucureşti, Iaşi, Bârlad, Giurgiu, Rm.Vâlcea, Hunedoara etc. cărora şi pe această cale le mulţumim şi-i aşteptăm şi la ediţiile viitoare.Mulţumim de asemeni Centrului Cultural şi de Artă CE.Brâncuşi pentru ajutorul acordat şi conducerii Muzeului Judeţean pt Găzduire.
Prof. Gheorghe Plăveţi, Liceul Teologic Tg-Jiu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here