Constantin Brâncuşi rămâne artistul român sau de origine română cu cea mai scumpă operă vândută vreodată, potrivit Raportului Pieţei de Artă din România realizat de casa de avocatură Popovici Niţu Stoica & Asociaţii şi de Institutul de management al artei Artmark. Opera în lemn “Madam LR” a fost vândută în 2009 într-o licitaţie Christie’s la Paris în schimbul sumei de 26 de milioane euro. Operele lui Brâcuşi se bucură de un succes uriaş printre colecţionari. În 2012, “Prometeul” din bronz al artistului a fost adjudecat cu peste 12,5 milioane de dolari. De asemenea, o variantă în marmură a “Muzei adormite” a lui Brâncuşi a fost vândută, în mai 2015, tot la Christie’s New York, cu peste 9 milioane de dolari. Totodată, în luna mai a anului curent, ultima sculptură dintr-o serie de şase intitulată “Muza Adormită” de Constantin Brâncuşi a stabilit un record absolut pentru artistul român. Lucrarea de bronz a fost scoasă la licitaţie de casa Christie’s şi a fost vândută cu 57,3 milioane de dolari. Opera de artă datează din 1913 şi reprezintă un cap de femeie, turnat în bronz, de 26 de centimetri lungime care este culcat pe o parte. Topul tranzacţiilor de artă de avangardă ori contemporană românească în licitaţiile caselor internaţionale ia în calcul doar recordurile de autor, astfel că nu sunt menţionate mai multe opere ale aceluiaşi artist.
Pe poziţia secundă în acest clasament îşi face loc o lucrare a lui Adrian Ghenie, intitulată “Nickelodeon“. Artistul român Adrian Ghenie are 39 de ani şi a absolvit Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca. Acum locuieşte şi munceşte atât în Cluj-Napoca, cât şi în Berlin. Tabloul artistului român Adrian Ghenie, “Nickelodeon”, a fost vândut la Londra pentru 9 milioane de dolari, aceasta fiind cea mai mare sumă obţinută plătită pentru opera unui artist român în viaţă. Tabloul, realizat in 2008, a fost expus şi în Bucureşti la Muzeul de Artă Contemporană. Acesta este pictat pe două panouri cu o dimensiune totală de 2,38 x 4,14 metri şi face referire la influenţa pe care televiziunea a avut-o asupra tinerelor generaţii. Totodată, titlul “Nickelodeon” face referire şi la elementele imagistice pe care autorul le împrumută din tehnica cinematografică.
